La momentul martirizării lui Constantin Vodă Brâncoveanu împreună cu fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul Ianache Văcărescu, Doamna Maria se afla închisă în Constantinopol împreună cu nepotul, nora şi ginerii săi. A trebuit să treacă mai bine de doi ani până când, după lupta de la Petrovaradin, Maria Brâncoveanu şi rudele sale au fost eliberaţi. La 5 august 1716, trupele Sfântului Imperiu Roman conduse de prinţul Eugeniu de Savoya învingeau oastea Imperiului Otoman, în conflict pierzându-şi viaţa marele vizir Silahdar Damat Ali Paşa, duşmanul de moarte al Brâncovenilor.
Anton Maria del Chiaro relatează o încercare de răscumpărare a condamnaţilor rămaşi în viaţă din familia Brâncovenilor, zădărnicită de „neîmpăcaţii lor duşmani din Valahia“: „Câţiva binevoitori se interpuseră pentru a obţine de la Vizir, în schimbul sumei de 50.000 de galbeni, eliberarea acestor nenorociţi, sperând că sângele vărsat va fi slăbit furia turcilor. Banii fură împrumutaţi cu enorma dobândă de 30%. Dar, câtă eroare! Neîmpăcaţii lor duşmani din Valahia, găsind noi calomnii, trimiseră Vizirului 40.000 de galbeni pentru anularea liberării celor închişi, cari fură exilaţi la Kutajeh“. Sumele vehiculate sunt exorbitante. S-a dovedit, încă o dată, că partea avantajată de conflictul dintre Brâncoveni şi Cantacuzini a fost cea turcească. 90.000 de galbeni au luat calea Stambulului, iar turcii nu au avut nimic de făcut pentru a-i primi: în schimbul acestor bani, trebuia doar ca prizonierii să rămână închişi.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
