Locaşul Naşterii Maicii Domnului este o pagină de istorie a capitalei Moldovei. O istorie vie, în centrul Iaşului. Chiar dacă astăzi stă ascunsă privirilor, în spatele unor blocuri, praful uitării nu se găseşte la această ctitorie. Liturghie după liturghie, Cuvânt după cuvânt, tineri care caută veşnicia, cler, popor şi monahi Îl strigă pe Dumnezeu pe Nume, din mijlocul unei biserici istorice. Meşterii de „tălpi papuceşti“ au apus de mult timp, dar a rămas ceva… o biserică şi un nume bun. Pe scurt – Talpalari.
Iaşul este capitala culturii. Un oraş al marilor iubiri, al marilor idei, al Marii Uniri. Un oraş al primului spectacol de teatru în limba română, al primului orologiu din Ţările Române şi al primelor pagini tipărite în limba română. Oraş al primului abecedar, al primului muzeu memorial şi al primului muzeu de istorie naturală. Un cumul de clădiri, dar şi o construcţie spirituală şi culturală. „Iaşul e o mare istorie a poporului român“, scria Lucian Blaga, în prima jumătate a secolului al XX-lea. Nu în ultimul rând, Iaşul reprezintă locul în care asociaţiile de meseriaşi sau breslele s-au strâns în jurul bisericilor şi-au unit destinele şi numele. La ce ne gândim astăzi, când auzim numiri precum Curelari, Vulpe sau Talpalari, date unor biserici istorice?
Mai multe informaţii în “Ziarul Lumina”.
