Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în perioada 24-26 noiembrie 2014, s-a organizat la Centrul cultural-pastoral Durău prima ediţie a Colocviului Pastoral pentru Tineret din Moldova, informează “Ziarul Lumina”.
Evenimentul s-a bucurat de prezenţa a 27 de persoane care desfăşoară activităţi intense cu tinerii, atât preoţi, cât şi laici, din cele patru eparhii ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, la care s-au adăugat preoţi şi profesori preocupaţi de lucrarea pastoral-misionară cu tinerii din ţară, dar şi din afara ţării.
„Ne dorim ca acest colocviu să fie începutul unor mai bune colaborări între responsabilii activităţilor cu tinerii din Mitropolia noastră, bucurându-ne totodată şi de experienţa altor preoţi sau profesori care au între priorităţi lucrarea misionară cu tinerii. Realizarea unei înfrăţiri pe tema pastoraţiei tinerilor ne permite o informare continuă asupra problemelor acestora, dar şi organizarea unor evenimente comune. Colocviul acesta va contribui la elaborarea unei viziunii şi a unei strategii de lucru cu tinerii în Arhiepiscopia Iaşilor, precum şi la realizarea unui ghid pastoral pentru lucrul cu tinerii, care nădăjduim să fie spre folos şi inspiraţie fiecărui preot“, a declarat părintele protosinghel Nicodim Petre, inspector eparhial în cadrul Departamentului de Misiune şi rensponsabil pentru acest proiect.
„Tinerii trebuie văzuţi ca un potenţial şi ca o binecuvântare pentru Biserică“
Pe parcursul sesiunilor de discuţii, s-au analizat principalele probleme cu care se confruntă tinerii în vremurile actuale şi s-au propus soluţii pentru lucrarea de îmbisericire a noilor generaţii. Colocviul a debutat cu un cuvânt al protos. Nicodim Petre despre prioritatea pastoraţiei tinerilor în timpurile pe care le traversăm. „Tinerii sunt în primul rând prezentul Bisericii şi apoi viitorul ei. Aici şi acum se cere un răspuns la căutările şi nevoile lor. Tinerii trebuie văzuţi ca un potenţial şi o binecuvântare pentru Biserică şi pentru societatea românească, şi nu ca pe o problemă, aşa cum prea adesea auzim. Este clar că lucrarea pastoral-misionară cu tinerii şi cu mişcările de tineret, precum ASCOR-ul şi ATOR-ul, nu are vocaţia de a se substitui vieţii tradiţionale a Bisericii. Mişcările de tineret slujesc în Biserică şi sunt un mijloc al Bisericii prin care ea îşi împlineşte cu supleţe misiunea în faţa marilor provocări ale epocii. În România de după 1990 remarcăm o întoarcere a românilor spre viaţa Bisericii, dar, totodată, ne confruntăm cu abandonarea de către credincioşi a parohiei în căutarea unor condiţii de viaţă mai bune. Ne confruntăm cu abandonarea de către părinţii plecaţi în străinătate a copiilor, care rămân în grija bunicilor sau a rudelor. Pe de altă parte, sute de mii de studenţi şi elevi trăiesc pentru aproximativ opt luni de zile departe de parohiile lor, în marile centre universitare sau în oraşele unde sunt licee. În aceste condiţii, Biserica şi preotul trebuie să-şi adapteze lucrarea pastorală, rămânând fidelă învăţăturii de credinţă şi Tradiţiei Sfinte. Toţi tinerii au vocaţia sfinţeniei, sunt chemaţi la sfinţenie. Sunt, cred, cea mai vulnerabilă componentă a Trupului lui Hristos şi au nevoie, la această vârstă, să fie însoţiţi în căutările lor, fără a li se îngrădi libertatea şi, totodată, fără a fi părăsiţi în numele libertăţii“, le-a spus protos. Nicodim Petre tinerilor prezenţi.
A doua zi, plecând de la referatul părintelui Dumitru Rusu, coordonatorul ATOR Paşcani, despre „Responsabilităţi şi limite în pastoraţia tinerilor“, s-au identificat în cadrul discuţiilor pe grupe limitele ce se ivesc, fie în lucrarea preotului, fie în capacitatea tinerilor, de a recepta ceea ce li se oferă. Părintele Dumitru Rusu a insistat asupra sintagmei de „preot misionar“, explicând că această alăturare de cuvinte este un pleonasm. Plecând de la referatul invitatului, s-a arătat faptul că preotul trebuie să-l raporteze întotdeauna pe tânăr la Hristos şi nu la sine. Astfel se vor evita dependenţele şi tinerii vor creşte echilibraţi duhovniceşte.
„Putem răspunde provocărilor noii epoci în care trăim prin punerea în lucrare a harismelor laicatului“
În sesiunea a doua, referatul a fost susţinut de pr. Constantin Prodan, paroh al Bisericii „Sfântul Mina“ din Iaşi, şi a avut ca temă „Comuniunea în Biserică, astăzi“. S-au discutat treptele prin care credinciosul, în general, şi cel tânăr, în special, pot dobândi o comuniune reală şi matură cu ceilalţi credincioşi şi cu Dumnezeu. Numai o comuniune reală şi profundă aici, pe pământ, în jurul lui Hristos, poate duce la o comuniune a noastră în Împărăţia lui Dumnezeu. Răspunsurile au relevat faptul că preoţii şi profesorii trebuie să facă efortul renunţării la limbajul de lemn, predicatorial şi distant, şi câştigării unuia pe înţelesul tinerilor, care să le aducă mulţumirea înţelegerii tainei vieţii şi frumuseţii Bisericii. Acest limbaj este însă în directă legătură cu viaţa duhovnicească a fiecăruia.
În sesiunea a III-a, protos. Siluan Şandor, venit din Episcopia Spaniei şi Portugaliei, a susţinut faptul că orice proiect adresat tinerilor, pentru a fi viabil, trebuie să plece de la identificarea nevoilor acestora. Sfinţia sa, în referatul cu tema „Nevoile şi aşteptările tânărului“, a făcut diferenţa dintre nevoi şi dorinţe, cele din a doua categorie nefiind esenţiale pentru viaţă. Tinerii pretind de cele mai multe ori împlinirea dorinţelor, fără să îşi dea seama că, de fapt, tocmai acest lucru şi neglijarea adevăratelor nevoi duc la depresii, dependenţe, saturaţie de sine.
Serile au fost dedicate prezentărilor în care participanţii au expus, ajutaţi de fotografie şi film, modul de lucru şi maniera de a-i invita pe tineri spre Biserică şi spre cunoaşterea lui Dumnezeu. S-au împărtăşit experienţe diverse, de la cateheze, tabere, pelerinaje, tipărituri, activităţi sociale, la piese de teatru, site-uri creştine sau spoturi care au făcut turul lumii.
Părintele Iustin Miron, stareţul Mănăstirii Oaşa, a vorbit despre importanţa lucrării laicatului în Biserică. „Putem răspunde provocărilor noii epoci în care trăim prin punerea în lucrare a harismelor laicatului. Varietatea darurilor şi vocaţiilor pe care laicii le-au primit de la Dumnezeu, aşezate în slujba Bisericii, pot sprijini lucrarea misionară acolo unde preotul nu are întotdeauna acces.“
Ca o încurajare, s-a susţinut faptul că, atunci când preoţii, profesorii şi toţi ceilalţi creştini se implică şi se ocupă de tinerii care le-au fost trimişi de Dumnezeu spre îndrumare şi păstorire, vor fi miluiţi la rândul lor cu copii buni. Dumnezeu nu rămâne dator. El se ocupă, la rândul Său, de copiii celor care se implică în această misiune.
Partea finală a întâlnirii a fost dedicată propunerilor concrete de proiecte comune, prin aceasta încununându-se legătura iniţiată între membrii participanţi. Tot acum s-a propus şi data celei de a II-a ediţii a Colocviului Pastoral pentru Tineret pentru zilele de 23-25 noiembrie 2015. Amintim că întâlnirea a stat sub ocrotirea Sfintei Ecaterina şi a Sfântului Stelian, prăznuiţi în zilele de 25 şi 26 noiembrie.
Tema lucrării îşi are începutul în anul 2010, când, împreună cu alţi patru colegi de cancelarie (prof. Badea Mariana Lili – chimie, prof. Cristina Dicu – geografie, prof. Maria Ioniţă – fizică, prof. Elena Mocean – informatică), a participat la un proiect POSDRU, intitulat „Proces educaţional optimizat în viziunea competenţelor societăţii cunoaşterii“, implementat de către Ministerul Educaţiei Naţionale, prin Unitatea de Management al Proiectelor cu finanţare externă, în parteneriat cu SC SIVECO România şi Universitatea Naţională de Apărare „Carol I“. În cadrul acestui proiect, implementat în peste 500 de licee din ţară, s-au elaborat un Curriculum integrat, inter şi transdisciplinar, pentru domeniile ştiinţific şi umanist, un Ghid metodologic de aplicare la clasă a acestui curriculum, precum şi instruirea profesorilor pentru aplicarea acestuia (programa acestui opţional tip curriculum la decizia şcolii pentru clasa a XI-a a fost aprobată prin OM 4572/06.07.2011). În anul 2011 a fost organizat un concurs de proiecte didactice inter şi transdisciplinare la care au participat 130 licee din ţară, grupate pe regiuni de dezvoltare. Pe regiunea Bucureşti-Ilfov a fost declarat câştigător Colegiul Naţional „Iulia Hasdeu“, cu proiectul „Apa – esenţa vieţii“, iar premiul a constat într-un laborator multi-touch alcătuit din laptop, server, smartboard şi 4 mese multi-touch.
În urma acestei reuşite, începând cu anul şcolar 2012-2013, în Colegiul Naţional „Iulia Hasdeu“, elevii din clasa a XI-a au posibilitatea alegerii unei ore de opţional inter şi transdisciplinar, numit „Apa – esenţa vieţii“, în care această temă este abordată din perspectiva chimiei, fizicii, geografiei şi religiei. Procesul de învăţare şi evaluare este facilitat de tehnologia multi-touch care stimulează lucrul în echipă şi învăţarea prin colaborare. De exemplu, elevii au posibilitatea să înţeleagă dincolo de compuşii chimici, de principiile hidrostaticii şi hidrodinamicii, şi simbolistica apei în religiile monoteiste, ritualurile de purificare, despre civilizaţiile născute pe valea râurilor sacre Nil, Tigru, Eufrat, Gange, despre memoria apei, minunile apei (agheasma, izvoare tămăduitoare, apa Botezului) sau despre importanţa păstrării apelor curate, militând împotriva poluării acestora.
Ideea centrală a lucrării a pornit tocmai de la experienţa concretă de la catedra în cadrul opţionalului inter şi transdisciplinar. Lucrarea îmbină în mod armonios conceptele teoretice ale transdisciplinarităţii cu învăţătura de credinţă ortodoxă şi cu practica de la catedră. Personal, experienţa coordonării acestei lucrări mi-a arătat încă o dată capacitatea religiei de a fi o disciplină cu adevărat integratoare şi integrativă, în care elevii pot participa cu mult entuziasm, folosindu-şi abilităţile TIC pentru a explora şi cunoaşte lumea, culegând ceea ce este bun şi de folos din fiecare ştiinţă, în toate având Adevarul ca liant şi lumină.
Folosirea TIC în spaţiul religiei, deşi ar putea părea nepotrivită, nu este o trădare a propriei tradiţii, ci chiar o îmbogăţire a ei. Tradiţia nu este statică şi ancorată în realităţile trecutului, ci dinamică şi vie, exprimând viaţa omului din secolul al XXI-lea în relaţie personală cu Dumnezeu sau în căutarea Lui. TIC reprezintă un mijloc în transmiterea aceleiaşi chemări la Împărăţie, adolescentului de astăzi cu smartphone, cont de Facebook şi acces la internet, obişnuit mai mult să primească informaţia şi cunoştinţele în cuante vizuale sau multimedia. Religiei îi revine un rol esenţial în educaţia integrală a fiinţei umane, capabilă să întemeieze şi „omul exterior“, şi „omul interior“, să faciliteze nu doar integrarea socială a persoanei, ci şi armonizarea cu sine, cu lumea şi cu întregul univers, de la a învăţa să ştii la a învăţa să fii şi la a învăţa să trăieşti în armonie cu ceilalţi. Educaţia viitorului va avea cu siguranţă o dimensiune transdisciplinară tot mai pronunţată, iar religiei îi va reveni un rol important în formarea oricărui elev, dezvoltându-i, alături de inteligenţa intelectuală şi emoţională, şi pe cea spirituală, prin sens, valori şi răspunsuri la întrebările fundamentale ale omului. Abordarea transdisciplinară ţine cont de complexitatea realităţii, conştientizând faptul că aceasta nu va putea fi niciodată cunoscută în întregime. Religia învaţă că oricât de adânc am merge în cunoaştere, întotdeauna va exista un element al tainei, al necunoscutului, un loc care nu va fi decât o punte pentru lumea spirituală cunoscută prin credinţă, o lume în care discursul încetează, tehnica devine inutilă şi în faţa căreia nu poţi decât păstra tăcerea.
Coordonarea acestei lucrări mi-a adus bucurie şi nădejde că disciplina religie are un cuvânt important de spus în educaţia oricărui elev din şcoala românească contemporană care se confruntă cu o gravă criză a modelelor, care se propagă, în special la nivelul copiilor şi al tinerilor. Criza modelelor nu semnifică lipsa modelelor, ci lipsa modelelor autentice, în acord cu valori consacrate, precum binele, frumosul, morala, respectul faţă de sine şi de celălalt, decenţa, demnitatea, onestitatea, loialitatea, dragostea, altruismul, credinţa, puterea de sacrificiu etc. Paradoxal, valorile care au vocaţia de a alcătui un modus vivendi ideal devin astăzi antivalori, în raport cu tabla axiologică actuală. Prinde tot mai mult contur un model generic de viaţă construit pe antivalori: minciuna, corupţia, înşelăciunea, vulgaritatea, violenţa de toate tipurile etc. În general, ele reprezintă negarea celor tradiţionale, într-un joc elucubrant de schimbare a semnului: plus devine minus şi minus devine plus. Pe baza acestor antivalori, la nivelul individului sau al grupurilor, prind contur noi „modele“ mentale, spirituale, morale, comportamentale: analfabetul agresiv sau animalul social cu şarm, luxos şi luxuriant, cu accesorii şi maşini exorbitante, senin şi promiscuu, ancorat în zona instinctelor primare. Lipsiţi de modele autentice, copiii de astăzi sunt victime sigure ale industriei audiovizuale, care face să conteze numai persoanele care câştiga rapid averi şi obţin cu uşurinţă statutul de vedete. Astfel, obsesia imaginii devine foarte importantă pe fondul lipsei de repere. Valoarea terapeutică a orei de religie ca parte stabilă a trunchiului comun în învăţământul românesc actual este evidenţiată prin accesul liber al copiilor la dimensiunea religioasă a lumii în care trăiesc, trăsătură dovedită, în psihanaliza tradiţională şi modernă, esenţială pentru sănătatea mentală a adultului de mai târziu.
