În ziua de 17 mai 2015, în Duminica a 6-a după Sfintele Paşti, a Orbului din naştere, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi a oficiat Sfânta Liturghie şi slujba de resfinţire a Bisericii «Adormirea Maicii Domnului» din Parohia Dăneşti, filia Văcarea, Protoieria Târgu Jiu Sud. În prezența a sute de credincioși veniți din comună și din județ, sărbătoarea a fost onorată de prezența reprezentanţilor autorităţilor publice locale şi judeţene, a precizat Prof. Vasile Gogonea.
Zidită între anii 1930-1934 pe un teren aparținând Generalului Christian Tell, teren donat de soția acestuia, Tarsița Tell, printr-un act din anul 1913, biserica a fost sfințită la 11 noiembrie 1934 de către PS Vartolomeu, episcopul Râmnicului, iar în ultimii doi ani s-au făcut reparații și a fost refăcută pictura interioară a sfântului lăcaș, prin purtarea de grijă a preotului paroh, Ștefan Cosmin Rusu și cu sprijinul Primăriei Dănești. Cu acest prilej diaconul Daniel Micu a fost hirotonit preot pe seama Paraclisului “Sfântul Grigore Teologul” de la Seminarul Teologic din Craiova, iar Florin Tudoran a fost hirotonit diacon pe seama Paraclicului mitropolotan “Sfântul Ilie din Craiova”. De asemenea, pentru osteneala depusă în sfânta lucrare de renovare a bisericii, preotul paroh, Ștefan Cosmin Rusu a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor, iar alte cinci persoane au primt gramate chiriarhale de mulțumire din partea Mitropoliei Olteniei.
“Biserica reprezintă pentru noi, viața noastră”!
În cuvântul de învățătură, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre importanța deosebită a bisericii în viața unei comunități umane, apreciind că: “De fiecare dată când sfințim câte o biserică și când realizăm aceste lucrări importante la înfrumusețarea «Casei Lui Dumnezeu», trăim momente de aleasă înălțare sufletească, pentru că, pe de o parte, avem împlinirea «lucrului bine făcut», iar pe de altă parte, chemarea Lui Dumnezeu care să sfințească sufletul nostru și să ne dăruiască putere și curaj ca să ducem viața până la sfârșitul zilelor noastre, pentru a da răspuns bun la înfricoșata judecată. Așadar, noi trăim pentru biserică și biserica trăiește pentru noi, Spunem că trăim pentru biserică, întrucât viața e de la Dumnezeu, iar Dumnezeu este Acela Care a creat biserica, adică a unit această putere duhovnicească de credincioși, i-a unit pe toți laolaltă, a format trupul său în care noi, fiecare, suntem mădulare ale acestui trup. Așa cum vița de vie are multe ramuri și aduce roadă bogată pentru că viticultorul, gospodarul se îngrijește s-o taie la timp, s-o lege și s-o pregătească pentru rodul acesta bogat, astfel este și biserica noastră, sub cupola căreia stăm cu toți. Biserica este elementul central dintr-o parohie! În biserică se reunesc toți credincioșii, de la naștere și până la înmormântare. În biserică, noi Îl primim pe Mântuitorul Iisus Hristos în trupul și sângele Său, în biserică ne unim cu El în Taina Cununiei, în biserică primim iertarea păcatelor prin Taina Sfintei Spovedanii, în biserică învățăm ce ne este de folos pentru mântuirea noastră. Și în biserică suntem aduși pe ultimul drum, ca să ne odihnim în jurul sfintei biserici, așteptând învierea morților și «viața veacului ce va să vie!». Deci, am putea spune că viața noastră este izvorâtă din biserică, iar dacă cineva nu este în biserică, acela este răpit de lupul, de leul care aleargă cu gura deschisă, căutând pe cine să înghită! Dacă cineva nu este în biserică, este înrobit de vrăjmașul diavol, și nu are nici aici, în lumea aceasta, bucurii, și cu atât mai puțin, fericire în viața cea veșnică”.
“Dumnezeu, să vă lumineze mintea, ochii și cugetul, ca să vedeți Adevărul cel veșnic”!
Referindu-se la conținutul învățăturii pericopei evanghelice a vindecării orbului din naștere, IPS Irineu a precizat că: “Omul păcătos orbește de pe o zi pe alta! Omul păcătos nu mai vede creația Lui Dumnezeu, așa cum este ea! Astfel că păcatul, cum știm, creează a doua natură a omului! Omul care este stăpânit de diavolul beției, de exemplu. El nu se va mai bucura de nimic din lucrurile acestea pământești, iar singura lui plăcere este băutura! Omul desfrânat, de asemenea! Omul lacom este stăpânit de întunecimea aceasta a păcatului! Omul leneș și trândav, de asemenea, și din fiecare parte, dacă am avea câte ceva, iată, dar, cât întuneric există! Mai există și întunericul urii, al disprețului, al batjocurii, al neiubirii. Se cuvine așadar, Să-I mulțumim Lui Dumnezeu în această zi, pentru «darul» său bogat, să-I mulțumim pentru lumina pe care a revărsat-o asupra noastră, să-I mulțumim pentru «darul» vederii, al ochilor, al privirii, să-I cerem sănătate pentru toți și pentru toate! Felicităm pe cei care s-au ocupat cu această înfrumusețare a bisericii, să le dăruiască Dumnezeu spor însutit și înmiit! Rugăm, de asemenea, pe Bunul Dumnezeu, să vă păzească în pacea Sa Sfântă și să vă întărească în lucrarea folositoare mântuirii dumneavoastră! Tuturor, rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu, să vă lumineze mintea, ochii și cugetul, ca să vedeți Adevărul cel veșnic, și cu El să petreceți tot timpul vieții dumeavoastră, până la sfârșitul acestei vieți, când Îl vom vedea față către față! Atunci, Îl vom vedea, așa cum este El, într-o frumusețe negrăită, mai presus de orice minte, de orice cuget și de orice cuvânt! Facă, dar, Bunul Dumnezeu, ca viața noastră să fie «ochi» spre Slava Cerească și «urechi» spre ascultarea Cuvântului Lui Dumnezeu, care întotdeauna ne călăuzește spre Bine, Amin”!
