În continuarea referatului cu propuneri întocmit la ordinul colonelului de Securitate Pavel Aranici în 1955, ajungem cu analizarea problemei monahismului românesc prin a treia soluție, care suna astfel: „Luarea unor măsuri menite pe de o parte să scoată masele de credincioși de sub influența mănăstirilor, iar pe de altă parte să se limiteze posibilitățile mănăstirilor de a recruta noi călugări, ar include următoarele măsuri:
a) Politice: intensificarea muncii organelor politice și obștești la sate. Pe această linie va trebui să se țină seama de faptul că întreprinderea la sate în momentul de față a unei campanii imediate și directe pentru combaterea misticismului nu va da rezultate dorite; pentru a putea trece la aceasta este nevoie de o serioasă și susținută pregătire care să rezide din: cunoașterea fenomenelor naturii și explicarea lor clară, în măsura puterii de cuprindere a țărănimii. Să se accentueze asupra părților care demonstrează contradicții cu Biblia; explicarea fenomenelor sociale pe înțelesul țăranului muncitor și sub aspectul intereselor lui; să se aleagă cu grijă filmele ce se rulează la căminele culturale sătești și la caravanele cinematografice și să se țină seama la alegerea acestora de influența religiei asupra unui însemnat număr de țărani muncitori; să se exploateze cazurile de imoralitate; să se acorde o atenție deosebită delictelor de drept comun săvârșite de călugări și călugărițe. Unele din aceste cazuri vor trebui să constituie chiar obiectul unor articole din presa locală. Numai în momentul în care această pregătire a creat condiții favorabile, să se treacă progresiv la combaterea misticismului, folosind exemple de pe plan local. Acolo unde este posibil, să se exploateze dorința unor călugări sau călugărițe de a ieși din mănăstiri, asigurându-li-se condiții de muncă în sectorul de stat sau cooperatist, după care să fie utilizați, după o prealabilă pregătire, în combaterea misticismului.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
