Slujirea aproapelui de către un preot îmbracă și alte forme pe lângă cea liturgică. În toate cazurile însă, slujirea adevărată este iubire în acțiune și aduce bucuria harului lui Dumnezeu. Am cunoscut recent un părinte care își slujește pilduitor aproapele, atât la Altar, filantropic și social, dar și cu… poezia! Căci poezia, așa cum spune sfinția sa, este un alt mod de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Vorbim despre părintele Ion Oprea, parohul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, din Parohia Măgurele 2, Protoieria Vălenii de Munte.
Omul prezentului se îndepărtează din ce în ce mai dramatic de Dumnezeu, umplându-și existența cu fantasmele egocentrismului, valorile răsturnate nu-i mai asigură securitatea, timpul pare a-i strivi ființa și nimic din ceea ce ar trebui să-l mulțumească nu mai funcționează. Aleargă năucit într-o competiție a absurdului, hrănit cu chimicale, îndopat cu imaginea falsă a unui succes propagat agresiv, visând, sperând iluzoriu la o liniște și un confort pe care nu le va dobândi astfel niciodată. În această haotică stare a vremurilor, un preot de țară se „încăpățânează” să-și salveze enoriașii, mai ales pe cei tineri, oferindu-le prin slujirea sa la Altar și prin cea cu condeiul pacea sufletească de care au nevoie și rămânerea în rânduiala firească a lucrurilor, așa cum au fost ele zidite de Creator.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
