Mihai Viteazul nu are egal printre ai săi decât pe Ioan Corvin și Ștefan cel Mare. Politician înzestrat, a știut să țină în șah timp de opt ani Ungaria, Polonia și Poarta. Ilustru om de arme și mare căpitan, a știut să le învingă întotdeauna. 9 august 1601 rămâne o pagină neagră în istoria românilor. Mihai nu a meritat o moarte atât de neașteptată și un sfârșit atât de nedrept și crud. Dacă ar fi fost mai prevăzător, mai gata la minciuni și la călcarea jurămintelor, stăpânirea lui s-ar fi prelungit, afirma N. Iorga. Dar amintirea i-ar fi rămas alta, și el n-ar fi cum este, un chip de curată și desăvârșită poezie tragică.
Mihai nu a fost crescut la curtea domnească cu rigori și cutume de neclintit. Sufletul lui nu a fost educat în spiritul urii și al egoismului dinastic. A trăit printre oameni simpli, din popor, printre negustori și boieri. Mihai, spun cronicile, era „creștin cu milă pentru săraci și cu frică de Dumnezeu”, având o „inimă deschisă și lipsită de răutate”.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.





