„Cântece de despărţire îţi aducem,/ Marie,/ căci te‑ai pristăvit,/ trecând de la cele pământeşti,/ la locaşul cel veşnic”, scria, într‑unul dintre primele imnuri dedicate pe pământ românesc sărbătorii Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, pe la 1394, monahul Filotheu de la Cozia. Versurile sunt citate într‑o lucrare de doctorat ce investighează diversele forme de exprimare a cultului marial pe tărâmul românesc.
„Eram la Şcoala de vară de la Mănăstirea Cozia, transliteram cărţi scrise cu alfabet chirilic, iar domnul profesor Dan Horia Mazilu şi‑a exprimat regretul că până atunci nimeni nu reuşise să realizeze o cercetare care să abordeze imaginea Fecioarei Maria în lumea românească veche”, îşi aminteşte Carmen Drăgan, autoarea lucrării de doctorat „Fecioara Maria în lumea românească veche. Secolele XIV‑XVIII”. Discuţia avea loc în 2004 şi a fost punctul de plecare într‑o călătorie ce avea să dureze nouă ani şi avea să ducă cercetătoarea la mănăstiri cu hramul Maicii Domnului, la icoane făcătoare de minuni, dar şi în biblioteci ce păstrează manuscrise şi cărţi vechi ce vorbesc despre dragostea poporului român pentru Fecioara Maria.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
