Sfantul Ioan Damaschin este cel care a compus numeroase imne si poezii religioase ce sunt cantate ori citite si astazi la slujbele bisericesti.
Sfantul Ioan Damaschin a trait in timpul imparatilor Leon Isaurul si Constantin Copronimul si s-a remarcat prin eruditia si prin intelepciunea sa. In scrierile sale a explicat invataturile de credinta, fapt pentru care el este cunoscut ca unul dintre cei mai mari invatatori ai Bisericii.
Mai multe detalii ne-a oferit Parintele Diacon Adrian Cazacu – profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Giurgiu si Consilier cultural al Episcopiei Giurgiului: ‘Sfantul Ioan Damaschin este unul dintre cei mai reprezentativi parinti ai Traditiei Rasaritene si, de asemenea, unul dintre cei mai importanti scriitori bisericesti. Cu el se incheie practic o perioada extrem de tulbure si destul de incrancenata pentru Istoria Bisericii, anume intreaga disputa din jurul iconoclasmului. Sfantul Ioan Damaschin era originar din Siria, chiar numele de ‘Damaschin’ provenea de la orasul Damasc unde se nascuse ca fiu al lui Servun Mansur, unul dintre inaltii dregatori de la curtea califului Abdul Malek. De numele tatalui sau se leaga o serie de evenimente extrem de importante pentru viata crestinismului siriac pentru ca, desi legat de activitatea califilor, Servun Mansur s-a ocupat indeaproape de buna oranduire si de viata onesta a crestinilor aflati sub stapanirea musulmana. Sfantul Ioan Damaschin va prelua, la varsta maturitatii, functia tatalui sau si va ramane in aceasta functie vreme indelungata, pana in timpul califului Omar II cand acesta ii cere ca, in schimbul renuntarii la credinta crestina, el sa-si pastreze functia. Sfantul Ioan Damaschin nu va accepta aceasta propunere, fapt pentru care se va retrage in Manastirea ‘Sfantul Sava’ impreuna cu fratele sau adoptiv Cozma, Cozma de Maiuma – cum este el cunoscut – unul dintre teologii reprezentativi ai traditiei siriene.’
Sfantul Ioan Damaschin a avut o activitate intensa pentru apararea invataturilor crestine combatand erezia iconoclasta, dar si atacurile venite din partea islamului: ‘Actiuvitatea Sfantului Ioan Damaschin s-a desfasurat pe mai multe fronturi. In primul rand, este un polemist, impotriva atacurilor venite din partea Islamului, precum si polemist impotriva atacurilor venite din partea ereziei iconoclaste. Cand imparatul Leon Isaurul publica in anul 726 edictul impotriva icoanelor, Sfantul Ioan Damaschin, la sfatul Patriarhului Ioan V al Ierusalimului, a scris cele 3 Tratate pentru apararea icoanelor, tratate extrem de frumoase, precise si concise. Aceasta scriere concisa ii va da numele de ‘Scholasticul’, inteles in sensul pozitiv al cuvantului data fiind precizia scrierilor sale. Daca secolele VIII si IX il cunosc pe Sfantul Ioan Damaschin ca un scriitor veritabil, este foarte interesant ca secolul XI il cunoaste pe Sfantul Ioan Damaschin ca un imnograf. Traditia pune pe seama Sfantului Ioan Damaschin scrierea cantarilor Octoihului, de asemenea imnele inchinate Sfintei Fecioare Maria, numite de noi dogmatici, si poate nu intamplator ‘dogmatici’ pentru ca in ele se cuprinde intreaga invatatura de credinta concis exprimata. Aceste lucruri au facut ca Sfantul Ioan Damaschin sa reprezinte de-a lungul timpului un punct de reper. Una dintre operele sale fundamentale numita ‘Dogmatica sau Explicare pe larg a invataturii de credinta crestine’ prezinta intreaga traditie patristica de la primii parinti si pana la el in ceea ce priveste invatatura crestina . Este atat de bine sistematizata incat poate constitui un veritabil manual valabil si in perioada in care a trait Sfantul Ioan Damaschin, dar si pentru zilele de astazi.’
Parintele Diacon Adrian Cazacu ne-a vorbit si despre modelul de viata si de credinta pe care il reprezinta Sfantul Ioan Damaschin pentru noi toti: ‘Sfantul Ioan Damaschin reprezinta si un exemplu de viata sau poate ca aceasta reprezinta principala punte de reper intre secolul in care traieste Sfantul Ioan Damaschin si secolul nostru. El este preotul misionar, este cel care se implica intradevar in viata comunitatii. Traditia aghiografica chiar spune ca Sfantul Ioan Damaschin, la un moment dat, este pus in fata situatiei de a renunta la credinta crestina, chiar i se interzice sa mai scrie si i se taie mana. Prin minune dumnezeiasca ii creste o alta mana, de aur sau de argint, cum de multe ori il vedem reprezentat in icoane, mana dumnezeiasca cu care el si-a scris invatatura. Desigur, nu este doar un lucru faptic, ci este si o metafora a faptului ca scrisul Sfantului Ioan Damaschin este un scris inspirat cu o valoare permanenta, valabila pentru toti.’
