In Biserica Ortodoxa, prima duminica din Postul Sfintelor Pasti este denumita Duminica Ortodoxiei. Instituita de catre Sinodul de la Constantinopol din anul 843, aceasta sarbatoare este inchinata biruintei dreptei credinte asupra celor care nu cinsteau icoanele si asupra tuturor ereziilor. Mai multe detalii despre aceasta sarbatoare am aflat de la pr. lect. dr. Adrian Dinu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi: ‘Tinem Duminica Ortodoxiei incepand cu 11 martie 843, cand, la o adunare a episcopilor, egumenilor si preotilor din Imperiul Bizantin de atunci, s-a proclamat de catre Ortodoxie biruinta asupra celor care negau si care luptau impotriva icoanelor, a Sf. Cruci si a sfintelor moaste. Icoana am avut-o in Biserica dintotdeauna, Sf. Ap. Luca fiind considerat primul iconar al Bisericii noastre, iar sub imparatii bizantini aceasta arta teologica a luat o amploare deosebita. Insa, a venit vremea dinastiei Isaurienilor, cand a fost foarte dificil pentru unii demnitari sa inteleaga rolul si misiunea icoanei. Dar, prin Sinodul al VII-lea ecumenic din 787, Sf. Parinti au reusit ca opinia generala sa fie cea in favoarea icoanelor’.
De asemenea, pr. lect. dr. Adrian Dinu ne-a vorbit si despre semnificatiile icoanei in cultul ortodox, precum si despre semnificatiile prezentei icoanei in diverse institutii: ‘Din punct de vedere ortodox, icoana este o prezenta vie, este o prezenta lucratoare, liturghisitoare. Cand punem o icoana in institutii ea reprezinta o referinta intima, ontologica, fiintiala, este sublinierea unei atitudini perfect ortodoxe, perfect evlavioase, o infatisare a noastra ca ortodocsi inaintea lui Dumnezeu asa cum se cuvine, pentru a ne arata identitatea noastra’.
