Arhim. Mihail Goia, fostul stareț al Mănăstirilor Nicula și Toplița, a trecut la cele veșnice în 31 august 2016 şi înmormântat în 3 septembrie 2016. El a fost unul dintre cei mai mari stareţi din Transilvania şi i-a cunoscut pe toţi Patriarhii României. Redăm în cele ce urmează un articol semnat de Pr. Lect. Lucian Colda de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, care evidenţiază personalitatea Arhim. Mihail Goia:
„La cumpăna dintre anii bisericeşti, la 31 august 2016, Dumnezeu l-a chemat la Sine pe unul dintre ultimii mari stareţi ai Transilvaniei, pe Arhim. Mihail Goia. Îndrumând şi chivernisind obştea mânăstirii Râmeţ (1952), iar mai apoi cea a mânăstirii Nicula între anii 1955-1957, slujind la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia timp de zece ani (1959-1969) şi oblăduind viaţa duhovnicească a mânăstirii Topliţa până la chemarea sa la cele veşnice, părintele Arhim. Mihail Goia a întruchipat cu prisosinţă năzuinţele monahismului transilvan, impunându-se nu numai prin statura duhovnicească de excepţie, ci şi prin chipul său blând şi dragostea nedisimulată pentru neam, Biserică şi aproapele. Expresia cea mai elocventă a acestei dragoste şi dăruiri a constituit-o mulţimea de ierarhi, monahi şi monahii, stareţi şi stareţe, preoţi de mir şi ieromonahi, profesori ai învăţământului teologic universitar, oficialităţi şi simpli credincioşi, care au venit să-l conducă spre locul de odihnă până la Învierea cea de obşte.
După ce în seara zilei de 2 septembrie Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat împreună cu un sobor numeros de preoţi slujba privegherii pentru cel care l-a tuns în monahism, subliniind calităţile duhovniceşti de excepţie ale părintele Arhim. Mihail, acesta a fost prohodit după săvârşirea Sfinei Liturghii, sâmbătă, 3 septembrie, de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, şi de Preasfinţitul Părinte Ignatie Mureşanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, alături de un sobor impresionant de preoţi şi credincioşi.
Rostind cuvântul de învăţătură la Sf. Liturghie, PS Episcop Ignatie a subliniat două lucruri desprinse din Evanghelia zilei şi care s-au regăsit cu pregnanţă în traiectul biografic al părintelui Arhim. Mihail, lucruri pe care, de altfel, orice monah caută să le întrupeze în viaţa sa: pe de-o parte, să se străduiască să nu fie pricină de sminteală, iar pe de altă parte, să se nevoiască pentru câştigarea purităţii inimii, aşa cum sunt copiii amintiţi de Domnul. La slujba înmormântării, PS Părinte Ignatie a continuat conturarea biografiei duhovniceşti şi a chipului plin de lumină al părintelui Arhim. Mihail, vorbindu-le celor care au venit să-l prohodească pe părintele lor duhovnicesc, despre trei calităţi pe care acesta le-a întruchipat în viaţa lui. Astfel, în primul rând, părintele Arhim. Mihail a dovedit mereu şi cu prisosinţă bunătatea inimii, fiind un om foarte generos, pentru că şi-a luat în serios slujirile preoţească şi monahală. Un adevărat monah şi preot nu poate fi bun dacă este un om fals şi nesincer în ceea ce face. După cuvintele Sf. Ioan Hrisostom, părintele Arhim. Mihail s-a regăsit în aceea că, «preotul trebuie, întocmai ca argintul sau aurul, să nu sune fals niciodată, să nu aibă sunet de aramă, oriunde s-ar găsi, în orice împrejurare din viaţă şi orice treburi ar avea, să nu aibă vreun gând sau vreo faptă rea, care să aibă nevoie de un foc mai iute decât cel de pe pământ». În al doilea rând, părintele Arhim. Mihail a avut înţelepciunea cuvântului; dar, orice cuvânt rostit de sfinţia sa, avea, de asemenea, energia experienţei. De aceea, nu s-a sfiit niciodată în a sfătui şi în a lua decizii, căci, aşa după cum subliniază Sf. Macarie Egipteanul, «cu un cuvânt rău şi pe cei buni îi faci răi, şi cu un cuvânt bun şi pe cei răi îi faci buni». În al treilea rând, părintele Arhim. Mihail a dat dovadă de statornicie şi aşezare interioară; pe oriunde a trecut, a dat viaţă şi lumină locurilor (Râmeţ, Nicula, Alba Iulia şi Topliţa), împlinindu-se, astfel, încă o dată, spusele Sf. Isaac Sirul despre «monahii care au prefăcut pustia în cetate şi au făcut-o locuinţă a îngerilor». Statornicia părintelui s-a concretizat în cei 76 de ani de viaţă monahală (a intrat la vârsta de 13 ani în mânăstire), dintre care 46 de ani la mânăstirea Topliţa, ctitoria primului patriarh al României, Miron Cristea, pe care, ca şi copil, părintele Mihail l-a cunoscut. În încheierea cuvântului, PS Episcop Ignatie a concluzionat, spunând despre părintele Arhim. Mihail: «A fost unul dintre cei mai mari stareţi ai Transilvaniei şi, implicit, a Bisericii noastre».
Această concluzie a Preasfinţiei Sale s-a alăturat cuvântului deosebit de emoţionant şi impresionant rostit de IPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan, care l-a caracterizat pe părintele Arhim. Mihail drept o enciclopedie istorică, amintindu-şi cu mult drag de convorbirile duhovniceşti avute cu sfinţia sa în timpul celor douăzeci de ani de păstorire a Episcopiei Covasnei şi Hargitei. Părintele Mitropolit a subliniat faptul că, la începutul toamnei, asemenea unei frunze de tei, părintele Arhim. Mihail s-a desprins din pomul vieţii pământeşti, pentru a învia şi a avea parte de pomul vieţii veşnice în grădina Raiului, a cărui tindă a fost mânăstirea Topliţa. Acolo, în Împărăţia vieţii nesfârşite, părintele Arhim. Mihail se va întâlni cu moşii şi strămoşii săi, cu patriarhul Miron (al cărui nume l-a primit ca şi prunc, la Botez), cu cei care, înaintea lui, au plecat pe calea veşniciei. Faptul că Dumnezeu a rânduit ca episcopul locului, PS Andrei să fie în acele zile la Ierusalim, este pronie dumnezeiască, Preasfinţia Sa rugându-se la Sfântul Mormânt şi pe cărările Ţării Sfinte, pentru odihna veşnică a părintelui Mihail. După aceste cuvinte emoţionante, în dangătul clopotelor, toţi cei care au venit să-l prohodescă pe părintele Mihail, l-au condus, după cum a spus IPS Părinte Ioan, spre groapa din cimitir, care, de fapt, este tocmai poarta pe care a intrat părintele şi a păşit în Împărăţia Cerurilor.
Acum, la ceas de vremelnică despărţire, toţi cei care l-au cunoscut pe părintele Arhim. Mihail, înalţă cântare lui Dumnezeu pentru odihna sufletului său şi se roagă cu dragoste, ca veşnică să-i fie pomenirea din neam în neam!”
Pro memoria: Spre pururea aducere aminte – Săvârşirea din această viaţă a Preacuvioaului Părinte Arhimandrit şi Stareţ Mihail Goia de la Mănăstirea “Sfântul Ilie” Topliţa – Harghita (1927 – 2016)…
În iureşul timpului şi în vârtejul zilei apucăm să ne mai gândim, din când în când, la viaţa omului şi, mai ales, la moartea acestuia, îndeosebi atunci când, primind un telefon, aflăm că a mai trecut cineva apropiat şi drag nouă dincolo, defapt unde?…
În adevărata, vrednica, veşnica şi autentica viaţă!…
Aşa s-a intâmplat şi acum, în ziua de miercuri 31 august anul 2016, la aflarea veştii trecerii la cele veşnice a Părintelui Arhimandrit Mihail Goia – Stareţul Emerit şi Onorific al Mănăstirii “Sfântul Ilie” din oraşul Topliţa, judeţul Harghita, la venerabila vârstă de 89 de ani – cel care a fost atâţia ani slujitorul altarului străbun şi al sfintelor slujbe, al cărţilor teologice, pastoral-spirituale şi duhovniceşti!…
Părintele Arhimandrit Mihail Goia, născut Miron, la 23 noiembrie 1927 în oraşul Topliţa, judeţul Harghita, deşi singur la părinţi a plecat la Mânăstirea Neamţ în 26 octombrie 1940 şi a fost tuns în monahism în anul 1948 la Mănăstirea Pângăraţi, din judeţul Neamţ.
Dimpreună cu Stareţul Varahiil s-a așezat la Mânăstirea Nicula, din judeţul Cluj, în luna decembrie anul 1948, cu două săptămâni înainte de Crăciun. Diacon şi preot a fost hirotonit la 20 iunie 1948 la Iaşi şi respectiv 1 decembrie 1949 la Cluj Napoca.
Datorită sănătăţii precare a mamei sale încearcă să plece la Mânăstirea Topliţa, din judeţul Harghita, în repetate rânduri însă nu reuşeşte.
După ce a fost stareţ provizoriu la Mănăstirea Râpa Râmeţ în anul 1952, va deveni întâi stătător la Mănăstirea Nicula la 23 mai 1955 şi va păstra această funcţie până în august 1957 când va pleca la Mânăstirea „Sfântul Ilie” – Topliţa, unde a devenit arhimandrit și stareţ, până în anul 1995.
A fost scos afară din mănăstire cu Decretul 410 din 1959 și a fost trimis la Catedrala Episcopală a Reîntregirii din municipiul Alba Iulia, cu statut provizoriu, unde a stat 10 ani.
Arhimandritul Mihail Goia este socotit unul dintre cei mai însemnaţi stareţi ai monahismului ortodox transilvan.
S-a mutat la Domnul la venetrabila varstă de 89 de ani, în ziua de 31 august 2016 la Mânăstirea Toplița, judeţul Harghita.
Slujba de înmormântare a avut loc în ziua de sâmbătă, 3 septembrie 2016, și a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Ignatie Trif Mureșanul – Episcop Vicar al Spaniei și Portugaliei.
În altă ordine de idei, Părintele Arhimandrit Mihail Goia a fost foarte mult apreciat atât datorită sincerităţii lui cât şi prin cultura sa duhovnicească, prin trăirea dar mai ales printr-o neclintită voinţă în Mântuitorul Iisus Hristos, căci a voi şi a face în Domnul Iisus Hristos au fost două daruri, îndelung lucrate şi cultivate de către Părintele Mihail Goia.
Altfel spus, Părintele Arhimandrit Mihail Goia a primt cu multă dragoste pe foarte mulţi credincioşi, fii duhovniceşti şi tineri la sfat, încurajându-i şi ajutându-i pe mulţi dintre ei, dintre care foarte mulţi studenţi teologi, să se pregătească pentru apărarea şi promovarea credinţei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste.
A fost în acelaşi timp un bun păstrător al Tradiţiei şi un păstor receptiv la noile probleme apărute în societate. Era elegant şi ordonat, ospitalier şi erudit.
Un preot veritabil, sacerdot autentic şi mărturisitor distins al cultului ortodox şi un om şi propovăduitor al culturii înţelepte, un slujitor al Bisericii şi al poporului român.
În dimineaţa înmormântării şi, mai cu seamă, la sfânta slujbă a prohodirii, săvârşită în incinta bisericii celei noi – ctitoria sfinţiei sale, a vrednicului lăcaş monastic al Mănăstirii harghitene “Sfântul Ilie” – Topliţa, de la poalelele Munţilor Călimani, din ziua de sâmbătă – 03 septembrie 2016, a participat foarte multă lume, care l-a cunoscut şi la preţuit în mod deosebit pe Părintele lor Duhovnicesc – Mihail Arhimandritul!…
Cu alte cuvinte, au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunoştinţă şi (de) nădejde, că părintele s-a mutat de la moarte la viaţă, acolo unde nu mai este nici suferinţă, nici întristare nici suspin ci viaţă fără de sfârşit fiind prohodit de un numeros sobor de preoţi slujitori, părinţi stareţi, mulţi ucenici şi mulţime însemnată de credincioşi, în frunte cu Preasfinţitul Părinte Episcop Vicar Ignatie Trif Mureşanul – fiu al locurilor, originar din Bilborul Românesc şi, totodată, fiu duhovnicesc al Mănăstirii Sfântului Ilie, ctitorită de către vrednicul Patriarh topliţan Ilie Miron Cristea – Primul Întâistătător şi Arhipăstor Spiritual al Bisericii Ortodoxe Române – care a şi omagiat personalitatea celui plecat mai mulţi slujitori al altarului, care au evocat personalitatea părintelui ca fiind unul ce a dat dovadă de multă înţelepciune, răbdare şi pricepere în diferitele momente ale vieţii care i-a fost presărată cu multe ispite, piedici şi suferinţe, mărturisind că toate întâlnirile pe care le-au avut cu părintele au constituit momente de mare înălţare duhovnicească şi mângăiere sufletească, datorită sfaturilor bune, foarte competente şi pertinente, pe care le-a dat!…
Aşadar, din acest cuvânt – necrolog sau panegiric a reieşit demnitatea pe care a avut-o părintele indiferent de vitregiile şi de situaţiile cu care s-a confruntat fiindu-le, în acest sens preoţilor, călugărilor şi dascălilor mai tineri un adevărat exemplu de caracter şi onestitate şi, nu în ultimul rând, de probitate morală!…
Cuvintele noastre însă, sunt puţine şi neputincoase pentru a putea spune cât bine a făcut Părintele Mihail Goia, datorită ţinutei sale morale şi preoţeşti, a echilibrului şi înţelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice şi cărturăreşti, a dragostei sale faţă de Dumnezeu şi (de) oamneni, a ataşamentului său faţă de ţara aceasta şi de Biserica strămoşească!…
Se cuvine aşadar, acum, la naşterea în viaţa cea cerească şi veşnică a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Mihail Goia de la Mănăstirea “Sfântul Ilie” din oraşul harghitean şi românesc Topliţa, să-i aducem prinos de cinstire şi de recunoştinţă rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul şi cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locaşurile cele cereşti, în lumina cea neînserată a Slavei Sale!…
Dumnezeu să-l ierte, să-l aşeze cu drepţii şi să-l numere cu aleşii Săi! Veşnică să-i fie amintirea şi pomenirea, din neam în neam! Amin!…
Cu aleasă preţuire şi deosebită consideraţie,
Dr. Stelian Gomboş
https://steliangombos.wordpress.com/