Duminica a IV-a după Rusalii – a Sfinților Părinți de la Sinodul IV ecumenic

Biserica Ortodoxă sărbătorește, astăzi, în Duminica a IV-a după Rusalii, pe Sfinții Părinți de la Sinodul IV ecumenic. La Sinodul al IV-lea ecumenic, care a avut loc in anul 451 în localitatea Calcedon, s-a încercat să se lămurească problema importanței naturii umane a lui Iisus Hristos, deoarece această problemă nu era în întregime lămurită, precum și cea a organizării Bisericii creștine. În ședința a V-a, din 22 octombrie 451, sinodalii au definit doctrina bisericească a celor doua firi din persoana lui Hristos, prin următoarea mărturisire de credință: ‘Urmând Sfinților Părinți, noi învățăm și mărturisim cu toții pe Unul și același Fiu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, desăvârșit în Dumnezeire și desăvârșit în umanitate, Dumnezeu adevărat și om adevărat, având suflet rațional și trup, deoființă cu Tatăl după Dumnezeire și deoființă cu noi, după umanitate, fiind întru toate asemenea noua, în afară de păcat. Ca Dumnezeu, s-a născut mai înainte de toți vecii din Tatăl, după Dumnezeire, iar ca om s-a născut în zilele cele de pe urmă pentru noi și pentru mântuirea noastră din Fecioara Maria, Născatoarea de Dumnezeu, Unul și același Hristos, Fiu, Domn, Unul-Născut, cunoscut în două firi, în chip neamestecat și neschimbat și neîmpărțit și nedespărțit, deosebirea firilor nefiind nicidecum distrusă prin unire, păstrându-se mai ales însușirea fiecăreia și întâlnindu-se împreună într-o singură persoană și un singur ipostas, nu în două persoane, împărțit sau despărțit, ci Unul și același Fiu, Unul-Născut, Dumnezeu-Cuvântul, Domnul Iisus Hristos. Așa ne-au învățat mai înainte despre El proorocii și însuși Domnul nostru Iisus Hristos și așa ne-a transmis Simbolul Părinților noștri’. Sinodul a elaborat și un număr de 30 de canoane, unul dintre cele mai importante fiind canonul 28, care confirma canonul 3 de la Constantinopol, din 381, făcându-se un pas înainte în fixarea rangului de întâietate pe care îl are patriarhul de Constantinopol. Acest canon recunoștea papei un loc de onoare, dar afirma și egalitatea scaunului din Noua Romă – Constantinopol cu cel din Vechea Romă. Împotriva acestei hotărâri se va ridica papa, care nu recunoștea canonul, dar și ceilalți patriarhi de Alexandria si Antiohia. Ultimii doi își justificau poziția prin faptul ca erau scaune apostolice și prin renumele școlilor lor de teologie. Prin canonul 28 se stabilea și aria jurisdicțională a Patriarhiei de Constantinopol, care cuprindea diocezele: Tracia, Pontul și Asia, la acestea adăugându-se teritoriile din afara granițelor Imperiului, deci creștinii aflați sub dominație barbară.