Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi s-a născut într-un sat din zona Vrancei, în prima jumătate a secolului al XVII-lea și a intrat de tânăr în monahism. A fost instruit de către monahii mai în vârstă de la mănăstirile din sudul țării, iar la scurt timp după ce a îmbrățișat viața monahală, a fost ales stareț al Mănăstirii Bogdana, din județul Suceava. A refăcut această mănăstire cu ajutorul logofătului Solomon Bârlădeau, iar la resfințire a fost prezent și patriarhul Dositei al Ierusalimului. În 1670, Teodosie a fost ales episcop de Rădăuți, aici având o activitate intensă, sprijinind credincioșii din parohii și ajutând mănăstirile și schiturile de pe cuprinsul eparhiei. Documentele vremii arată că, prin grija episcopului Teodosie, s-au refăcut mănăstirile Soveja, Mera, Lepșa Buluc și Scânteia.
Cu toate că scaunul de Mitropolit al Moldovei era ocupat de un vrednic ierarh, Sfântul Ierarh Dosoftei, vitregia vremurilor a determinat ca, în 1674, acest scaun să devină vacant, prin plecarea marelui mitropolit în Polonia, împreună cu domnitorul Ștefan Petriceicu. Moldova era condusă la acea vreme de domnitorul Dumitrașcu Cantacuzino, cunoscut pentru fidelitatea față de Poarta Otomană. Acesta a cerut episcopilor din Moldova să aleagă un mitropolit, care să-l ungă ca domnitor în fața poporului. În pofida refuzului său, episcopul Teodosie a fost înscăunat ca mitropolit la Iași. Păstorirea sa nu a durat decât un an, întrucât domnitorul Dumitrașcu Cantacuzino l-a sechestrat la Mănăstirea „Sf. Sava” din Iași, pentru îndrăzneala de a-i fi cerut crudului domnitor să pună capăt asupririi otomane.
La întoarcerea Mitropolitului Dosoftei la Iași, Teodosie a fost eliberat și a plecat în sudul Moldovei, locuind la Focșani, dar venea des și locuia și la Bogdana. În Vrancea, ierarhul s-a ocupat cu reconstruirea Mănăstirii Brazi din zonă, unde a construit o biserică nouă, chilii pentru monahi și a reluat viața monahală. A adus pentru monahi un stareț instruit în tainele monahismului, de la Muntele Athos, pe egumenul Zaharia. De asemenea, a obținut de la domnitor dreptul de proprietate asupra terenurilor din zona mănăstirii. Grija sa față de mănăstirile din zona Vrancei a determinat revigorarea multor așezăminte monahale de aici. A avut inițiativa ridicării schiturilor Mușinoaiele și Trotușanu, cumpărând terenuri în acest scop.
Cu toate acestea, Sfântul Teodosie nu a avut o viață liniștită. În 1688, pe când se afla la Focșani, ierarhul a fost răpit de dușmanii săi greci, prieteni cu rudele fostului domnitor Dumitrașcu Cantacuzino. A fost dus în Țara Românească și chinuit timp de zece săptămâni. După ce a scăpat cu viață din această încercare, Teodosie s-a întors în Vrancea, unde a mai construit trei schituri.
Se spune că Sfântul Ierarh Teodosie a simțit cu mult timp înainte că va muri ca martir și de aceea s-a rugat mult și s-a pregătit duhovnicește pentru aceasta. În toamna anului 1694, tătarii au invadat din nou Moldova, jefuind și distrugând biserici. Nici Mănăstirea Brazi nu a scăpat de tătarii care l-au chinuit pe bătrânul ierarh pentru a le da avuția și odoarele mănăstirii. Refuzul sfântului i-a înfuriat pe tătari, tăindu-i capul. A fost îngropat noaptea, în apropiere, de câțiva credincioși.
Moaștele Sfântului Teodosie de la Mănăstirea Brazi au fost descoperite mult mai târziu. Un alt sfânt român, Antipa de la Calapodești, care a trăit în perioada 1816-1882, a scris despre fericitul eveniment, la care a fost martor pe când era novice la Mănăstirea Brazi. Acesta povestește că în anul 1842, „înainte ca arhimandritul Dimitrie să fie stareț al Mănăstirii Brazi din Moldova, el a trăit viața pustnicească aspră într-o pădure mare, unde, din întâmplare, a găsit îngropat un vas mare plin cu bani de aur. În vas a găsit o însemnare, în care se spunea că acești bani sunt de la mitropolitul Dositei ( Theodosie), care i-a ascuns acolo, prevăzându-și sfârșitul său mucenicesc din mâna turcilor. În însemnare se mai spuneau și acestea: «cine va găsi acești bani este îndatorat să zidească din ei o mănăstire și trei schituri. La terminarea de zidit a celui din urmă, al treilea schit, va afla și moaștele mele». Înștiințând pe mitropolitul de la Iași despre această minunată descoperire și primind de la el binecuvântare, arhimandritul Dimitrie a început cu râvnă să împlinească ultima dorință a fericitului mitropolit. A înălțat o mare biserică, iar după ce a terminat de construit cel de-al treilea schit, a rânduit ca în ograda lui să se sape și pentru dânsul un mormânt”. Când s-a săpat mormântul starețului Dimitrie, în curtea schitului, s-a găsit sicriul cu moaștele Sfântului Ierarh Teodosie, așa cum acesta a prezis din timpul vieții sale.
Pe 6 mai 1842, moaștele au fost așezate de un sobor de preoți într-un mormânt nou. Se crede că starețul Dimitrie i-a scos din mormânt capul spre a fi cinstit, fapt de care amintea, în 1857, egumenul Mănăstirii Bogdana, Antonie Dumbravă. Capul sfântului a fost păstrat și cinstit în altarul paraclisului subteran de la Brazi, până la desființarea acestui așezământ monahal, în 1959, când a fost așezat înapoi în mormânt. După Revoluția din 1989, Mănăstirea Brazi a fost redeschisă. Prin efortul unor maici, în frunte cu stareța de atunci, maica Iustina, s-a reactualizat cinstirea Ierarhului Teodosie. A fost pictat ca sfânt cu aureolă la troița de la intrarea în mănăstire, precum și în pridvorul palatului episcopal din Buzău, iar la începutul anului 2002, săpăturile efectuate în locul fostului paraclis subteran al mănăstirii au dus la descoperirea moaștelor mitropolitului Teodosie. Astăzi, acestea se află în paraclisul mănăstirii. Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română în anul 2003.
