Duminică, 8 noiembrie 2009, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, va oficia slujba de sfințire a altarului noii Catedrale episcopale cu hramul Înălțarea Domnului din municipiul Buzău și Sfânta Liturghie la sfârșitul căreia va avea loc ceremonia de ridicare a Episcopiei Buzăului și Vrancei la rang de Arhiepiscopie.
Ziarul Lumina ne prezintă istoria eparhiei Buzăului și Vrancei printr-un amplu articol semnat de pr. Costică Panaite pe care îl redăm în continuare:
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa de lucru din 19 iunie 2009, a aprobat ridicarea mai multor episcopii la rangul de arhiepiscopii, implicit acordarea titulaturii de arhiepiscop chiriarhilor episcopiilor care au fost înălțate la rangul de arhiepiscopii. Prin urmare, s-a aprobat ca Episcopia Buzăului și Vrancei să fie înălțată la rangul de arhiepiscopie. Hotărârea reprezintă un gest de apreciere din partea actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, și a celorlalți membri ai Sfântului Sinod pentru trecutul Eparhiei de la Curbura Carpaților, pentru rolul ierarhilor buzoieni în lucrarea pastoral-misionară, în viața publică, în cultura și spiritualitatea ortodoxă românească, dar, nu în ultimul rând, pentru realizările din ultima vreme datorate Chiriarhului acestei eparhii, Preasfințitul Părinte Episcop Epifanie.
Hotărârea Sfântului Sinod este, indiscutabil, motiv de bucurie pentru credincioșii din această parte de țară, pentru clerul și viețuitorii așezămintelor monahale. Redăm, în continuare, câteva dintre temeiurile canonice, istorice, pastoral-misionare și culturale ce au stat la baza ridicării la rang de arhiepiscopie a Episcopiei Buzăului și Vrancei.
Existența, în zona geografică a Buzăului și Vrancei, a unei intense viețuiri creștine, dovadă faptul că, în anul 325, Biserica Gothiei, care a funcționat aproximativ în aceeași configurație geografică, aparținând astăzi Eparhiei Buzăului și Vrancei, a trimis pe episcopul Teofil ca delegat la lucrările Sinodului I Ecumenic de la Niceea, ierarhul respectiv semnând actele sinodale cu formula „Theophilus Gothiae metropolis episcopus”; mai târziu, urmașul lui Teofil, episcopul Ulfila, creează alfabetul got și traduce Sfânta Scriptură în limba nou-creată, dialect ce va sta la baza formării limbii germane de mai târziu.
„Athosul buzoian”
De asemenea trebuie menționată și existența unor vechi așezăminte rupestre în Munții Buzăului (datând din secolele III-IV d. Hr.). În spațiul de la Curbura Carpaților, monahismul și-a făcut simțită prezența încă din primele veacuri creștine. Cu siguranță că, printre misionarii veniți aici, se numărau și monahi, unii, poate, dintre cei care viețuiseră în sihăstriile întemeiate de Sfântul Ierarh Vasile cel Mare. Cu timpul, aceștia s-au stabilit în Munții Buzăului, punând bazele uneia dintre cele mai vechi vetre monahale din Carpați, în acest sens stând mărturie vestigiile rupestre ce dăinuie în zona Colți-Aluniș-Bozioru, perimetru cunoscut sub denumirea de „Athosul buzoian”; împlinirea a 500 de ani (în anul 2002 – n. red.) de la (re)înființarea Episcopiei Buzăului, eveniment istoric ce a avut loc în 1502, în cadrul Sinodului mixt ce s-a ținut la Târgoviște, organizat din inițiativa Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, și a domnitorului Radu cel Mare al Țării Românești.
Unii ierarhi de la Buzău erau numiți oficial arhiepiscopi
Unii dintre ierarhii care au păstorit la Buzău în secolele XVI și XVII s-au intitulat, în mod oficial, arhiepiscopi: Dositei (1502-c. 1525), Atanasie (1569-1583), Luca (1583-1603), Chiril (1610-1617), Efrem (1618-1637) și Ștefan I (1637-1649); rolul și importanța Episcopiei Buzăului și Vrancei și ale ierarhilor ei în istoria Bisericii și în cultura neamului: episcopul Luca, ajuns mai apoi mitropolit, a fost conducătorul soliei lui Mihai Viteazul la țarul Feodor al Rusiei (în 1597); Mitrofan – poliglot, mare cărturar și tipograf, ostenitor la tipărirea Bibliei de la București (1688) și a Mărturisirii de credință a lui Petru Movilă (1691); Chesarie -inegalabil gospodar și luminat patriot; Filotei – mare unionist, cel care l-a primit la Buzău pe domnitorul Principatelor Române -Alexandru Ioan Cuza, a tipărit, la Buzău, Biblia în 5 (cinci) volume (1854-1856); Dionisie Romano, „profesor național” la Buzău, cărturar, membru fondator al Bibliotecii Academiei Române și membru de onoare al acestei prestigioase instituții de cultură; ierarhi, preoți și monahi din Episcopia Buzăului s-au implicat benefic în evenimente de importanță națională, precum Revoluția de la 1848 (preotul Neagu Benescu), Unirea Principatelor Române (1859, episcopul Filotei), Războiul pentru Independența națională a României (1877-1878, protosinghelul Varlaam din Mănăstirea Ciolanu), Răscoala din 1907 ș.a.
Împliniri actuale ale eparhiei
Poziția geografică pe care o are Episcopia Buzăului, făcând legătura cu Moldova, cu Dobrogea și, prin Pasul Buzăului, cu provincia românească de dincolo de Munți – Transilvania; realizările ultimilor 27 de ani pe tărâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc și cultural – mărturii ale ostenelilor pe care, vreme de un sfert de veac, Preasfințitul Părinte Episcop Epifanie le-a depus întru slava Bisericii Mântuitorului Hristos și a Ortodoxiei românești -, sintetizate astfel: canonizarea, în luna martie 2003, cu proclamarea canonizării în 5-6 octombrie 2003, a doi dintre trăitorii pe meleagurile Buzăului și Vrancei – Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi și Sfântul Cuvios Vasile de la Mănăstirea Poiana Mărului, aceasta fiind cea mai amplă manifestare bisericească din istoria Eparhiei; înființarea a peste 270 de parohii, reînființarea (înființarea) a 28 mănăstiri și schituri; consolidarea și restaurarea, inclusiv a picturii interioare, a Catedralei episcopale cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” – ctitorie a voievodului Matei Basarab (1649); punerea pietrei de temelie pentru șapte biserici-catedrale (unele dintre acestea fiind deja ridicate sau în faze avansate de construcție) în orașele importante din județele Buzău și Vrancea, între care, la loc de cinste, se află noua Catedrală episcopală „Înălțarea Domnului” din Buzău (pictată în proporție de 70%); construirea a peste 270 de noi lăcașuri de cult; consolidarea a peste 200 de biserici, cărora le-a fost restaurată pictura sau au fost împodobite cu pictură nouă; inaugurarea noului Muzeu bisericesc al Eparhiei Buzăului și Vrancei; consolidarea Reședinței episcopale (ctitorie brâncovenească) și amenajarea, la subsolul acesteia, a unei spațioase săli de ședințe – Aula „Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu” (inaugurată în primăvara anului 2009) – care a fost înfrumusețată cu pictură în tehnica „fresco”; înființarea a două seminarii teologice monahale – unul la Mănăstirea Ciolanu (pentru călugări), iar celălalt la Mănăstirea Rătești; coordonarea permanentă a activității de predare a Religiei în școlile de stat; publicarea trimestrială a revistei eparhiale – „Glasul Adevărului” – și a unui Almanah bisericesc – anual; editarea și tipărirea unor importante lucrări. Astfel, PS Epifanie este autorul a mai multor cărți: Pagini din istoria veche a creștinismului la români, 1986; În slujba credinței străbune și a în-țelegerii între oameni, 1987; Mănăstirea Ciolanu, 1987; Ctitorii voievodale în Eparhia Buzăului, 1988; Slujitori ai Legii strămoșești, 1991; Episcopul Dionisie Romano, promotor al culturii și al emancipării Neamului, 2006. Alte lucrări au fost scrise la în-demnul și sub îndrumarea Preasfințitului Epifanie.
Ridicarea la rang de arhiepiscopie a Eparhiei Buzăului și Vrancei reprezintă și asumarea de către noi a unei responsabilități majore ce trebuie să se regăsească într-o lucrare pastoral-misionară, socială, administrativ-gospodărească și culturală tot mai susținută, astfel încât Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei să fie continuatoarea, de jure et de facto, a fostei istorice Episcopii de până mai ieri, și aceasta pe o treaptă superioară, cu realizări pe măsura noului său statut organizatoric.
