Mănăstirea Secu din județul Neamț a fost ieri, 27 noiembrie, gazda Simpozionului „Decretul nr. 410/1959 – Moment de oprimare al monahismului românesc”, la care au participat ierarhi, stareți și starețe, călugări și maici, precum și reprezentanți ai autorităților centrale. Simpozionul, organizat cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la adoptarea Decretului nr. 410/1959, va continua astăzi cu Sinaxa stareților și starețelor din Arhiepiscopia Iașilor, informează „Ziarul Lumina”.
Simpozionul dedicat Decretului nr. 410/1959 a avut loc în trapeza Mănăstirii Secu și a fost precedat de slujba Sfintei Liturghii, oficiată de Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și de PS Emilian Lovișteanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. La finalul Sfintei Liturghii săvârșite în Paraclisul „Sf. Nicolae”, Înalt Preasfințitul Teofan a amintit faptul că în cadrul slujbei au fost pomeniți toți călugării și călugărițele mutați la Domnul și care au suferit de pe urma Decretului nr. 410/1959.
A urmat Simpozionul „Decretul nr. 410/1959 – Moment de oprimare al monahismului românesc”, moderat de PS Emilian Lovișteanul și organizat cu sprijinul arhim. Nichifor Horia, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor, și al arhim. Vichentie Amariei, starețul Mănăstirii Secu. La simpozion au participat IPS Teofan, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. În deschiderea manifestării, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a vorbit despre efectele decretului, așa cum le-a văzut în timpul copilăriei. „Prima mea întâlnire cu cei care au trecut prin momentul 1959 a avut loc chiar în primele zile ale vieții mele. N-am înțeles până la vârsta de patru ani de ce în familia mea erau doi tați și două mame. Cu timpul, mi-am dat seama despre ce este vorba. Sora mamei fusese călugăriță, fiind dată afară din mănăstire în anul 1959, iar părintele ierodiacon Teofil de la Mănăstirea Slănic fusese, de asemenea, izgonit prin efectele aceluiași decret. Astfel i-am întâlnit în primii ani ai vieții, în ograda părinților mei. De-a lungul anilor care au urmat, cunoscându-i pe cei doi, am început să mă interesez mai mult de rațiunea petrecerii lor, în acea perioadă, în afara zidurilor mănăstirii”, a spus IPS Teofan.
În cuvântul pe care l-a adresat celor prezenți, PS Emilian Lovișteanul a mulțumit părinților și maicilor care au venit ieri pentru a fi mărturii vii ale grelelor încercări traversate în perioada comunismului, explicând motivele pentru care s-a organizat simpozionul de la Mănăstirea Secu. „Trebuia să ne aducem aminte și să cinstim cum se cuvine măcar prin această întâlnire și prin pomenirea de la sfântul altar pe monahii și monahiile care au suferit acum 50 de ani. Am reușit să realizez câteva interviuri, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Teofan, la Mănăstirile Sihăstria, Agapia și Văratec, împreună cu Dan Daia, de la Centrul Cultural Francez din Iași, și cu pr. Dumitru Păduraru de la Radio TRINITAS”, a spus Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. A urmat mesajul domnului Adrian Lemeni, secretar de stat pentru Culte, transmis de domnul Cezar Păvălașcu, care a remarcat faptul că elaborarea și aplicarea Decretului nr. 410/1959 a lăsat urme adânci în latura spirituală a poporului român. „Din documentele acelor vremuri aflăm că în acea perioadă erau 6.014 monahi și monahii în mănăstirile din România. Direcția Generală a Securității Poporului estima că, după toate măsurile aplicate, urmau să rămână în mănăstiri cel mult 1.400 de viețuitori. Demn de remarcat este caracterul neconstituțional al acestui decret, prin raportarea la Constituția în vigoare în acel moment. Rolul spiritual al monahismului în România și-a pus amprenta în afirmarea identității spirituale a poporului nostru, în contextul fenomenului secularizării din societatea contemporană”, a afirmat Cezar Păvălașcu.
În comunicarea intitulată „Efectele Decretului nr. 410 asupra monahismului din Arhiepiscopia Bucureștilor”, arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor și mare eclesiarh al Catedralei patriarhale din București, a expus mai întâi câteva aspecte legate de consecințele nefaste ale aplicării Decretului nr. 410/1959, vorbind, totodată, despre perioada care a premers promulgării acestui act nedrept. De asemenea, arhim. Timotei Aioanei a prezentat câteva însemnări din mănăstirile Arhiepiscopiei Bucureștilor, de după aplicarea prevederilor decretului din 1959, evidențiind faptul că „monahii au luptat împotriva comunismului pentru libertatea religioasă și împotriva marginalizării Bisericii la periferia societății”.
Arhim. Melchisedec Velnic, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și stareț al Mănăstirii Putna, a susținut tema „Mănăstirile din Bucovina în timpul regimului comunist”, iar pr. prof. Ion Vicovan, prodecanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, a prezentat tema „Decretul nr. 410/1959 și Decretul lui Al. I. Cuza din 1864 – privire comparativă”, în care s-a referit la vechimea monahismului românesc, care „a avut o contribuție fundamentală în istoria poporului nostru prin aceea că a dat o mulțime de sfinți”. „Monahismul românesc a avut o contribuție importantă la ridicarea religios-morală a poporului nostru, precum și în domeniul cultural și social, implicându-se activ în toate momentele din istoria țării noastre. Monahismul românesc a susținut Ortodoxia universală, dar acesta a cunoscut și epoci de mare încercare, ale căror consecințe se resimt până astăzi”, a subliniat pr. prof. Ion Vicovan.
Începând cu ora 11:00, au avut loc discuții pe grupuri de participanți, iar de la ora 15:00, Adrian Nicolae Petcu, consilier în cadrul Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității, a susținut tema „Părintele Cleopa Ilie în dosarele Securității comuniste”. În continuare, lect. dr. George Enache, de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, a prezentat referatul „Problema monahală în România modernă. Între indiferentismul liberal și negarea comunistă”, iar stavrof. Teofana Scântei, stareța Mănăstirii Vorona, din județul Botoșani, a expus comunicarea „Mănăstirile Râșca și Vorona – efectul decretului comunist asupra lor”. La final, IPS Teofan, IPS Pimen, PS Ioachim Băcăuanul și PS Emilian Lovișteanul au evocat concluzii ale simpozionului.
Decretul nr. 410/1959 a reprezentat cea mai grea lovitură dată monahismului românesc prin înlăturarea abuzivă și brutală a călugărilor și călugărițelor din mănăstiri. Decretul dispunea ca în mănăstirile de călugări să rămână numai personalul care împlinise sau depășise vârsta de 55 de ani, iar în mănăstirile de călugărițe, numai viețuitoarele care atinseseră sau depășiseră vârsta de 50 de ani. În urma aplicării acestui decret, au fost desființate mai multe mănăstiri și schituri, mii de călugări fiind alungați din mănăstiri. Motivul desființării obștilor monahale a fost acela că mențineau vie forța Ortodoxiei, a tradiției și spiritualității ei. Vrednicul de pomenire patriarh Justinian a protestat împotriva acestui decret, pronunțându-se că nu va aplica dispozițiile acestuia în Arhiepiscopia Bucureștilor. În ciuda acestor vitregii, unele mănăstiri au continuat să supraviețuiască cu statutul de muzeu sau chiar cu un grup restrâns de monahi sau monahii, care nu au cedat în fața măsurilor represive.
