Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos a fost sărbătorită anul acesta cu multă bucurie în toată Biserica Ortodoxă Română. La Sfânta Liturghie din ziua praznicului, în bisericile Patriarhiei Române s-a citit pastorala de Crăciun, adresată de episcopi credincioșilor din eparhiile lor. În Catedrala patriarhală, unde a slujit Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Întâistătătorul Bisericii noastre a rostit un cuvânt de învățătură adresat nu doar credincioșilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, ci tuturor creștinilor ortodocși români, informează ediția de astăzi a cotidianului Ziarul Lumina.
Catedrala patriarhală, împodobită de sărbătoare, se aglomerase încă de la primele ore ale dimineții de vineri, 25 decembrie. Cu flori în mâini, cu zumzet de colinde pe buze și cu fețele roșii de la gerul iernii, toți se îndreptau spre Catedrala care adăpostește moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Sfânta Liturghie a praznicului Nașterii Domnului Iisus Hristos în Bethleem a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi ai Catedralei.
După citirea Sfintei Evanghelii, Patriarhul României a explicat înțelesul pericopei evanghelice, dar și cel al praznicului, evidențiind că scopul Întrupării este înfierea noastră, că Nașterea Lui este începutul Bisericii lui Hristos, că ea leagă simbolic toate popoarele care, la acest ceas, Îi aduc daruri Pruncului născut. Preafericitul Părinte Patriarh a evidențiat și legătura dintre Nașterea Domnului și Taina Bisericii, reflectată în Proscomidiar.
„Peștera – locul unde se întâlnește cerul cu pământul”
Mântuitorul Iisus Hristos Se naște ca să unească pământul cu cerul și cerul cu pământul. Taina Nașterii Lui este și Taina începutului Bisericii lui Hristos. Biserica înseamnă adunarea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi. Acum Se naște, ca Om, Dumnezeu-Fiul, Cel ce este mai înainte de veci. „De aceea, numele corect al sărbătorii este Nașterea după trup a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce Se naște veșnic din Tatăl, fără mamă, și care Se naște acum ca Om, din mamă, fără tată”, a spus Patriarhul nostru.
Lauda, rugăciunea îngerilor și a păstorilor este „lumina icoanei Bisericii lui Hristos, căci, în Biserică, îngerii se roagă împreună cu păstorii duhovnicești, care sunt episcopii, preoții și diaconii, iar peștera reprezintă însăși locul de pe pământ în care se întâlnește cerul cu pământul, deoarece, în centrul atenției lor se află Dumnezeu făcut Om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor”, a mai spus Preafericirea Sa. Lumină tainică, cerească, în miez de noapte, care nu era nici soare, nici lună, este slava Domnului, frumusețea veșnică și netrecătoare a iubirii Preasfintei Treimi. De aceea și icoanele noastre în Biserică au aureole, sunt o icoană a slavei lui Dumnezeu, care se împărtășește oamenilor.
Simbolistica darurilor aduse de magi
Magii reprezintă popoarele păgâne chemate să intre în Biserica lui Hristos, pentru că în El se unesc cei care sunt dezbinați, cei care sunt despărțiți și în El se luminează cei care erau rătăciți în diferite religii păgâne. Darurile magilor au și ele o simbolistică, a continuat Patriarhul nostru, explicând că aurul reprezintă mulțimea bisericilor, catedralelor, operelor de artă, religioase sau sacre, veșmintele frumoase, tot ceea ce este podoabă, ca expresie a iubirii oamenilor față de Dumnezeu. Tămâia arată că Pruncul Iisus v-a fi nu numai Împărat, ci și mare preot, Arhiereul veșnic, Cel care aduce lui Dumnezeu jertfă, dar care Se dăruiește pe Sine lui Dumnezeu și oamenilor. Iar smirna simbolizează credința în moartea și Învierea lui Hristos și în părtășia la slava lui Dumnezeu din împărăția cerurilor. „Legătura dintre Nașterea lui Hristos și taina Bisericii a fost cel mai mult subliniată în Biserica Ortodoxă prin locul în care se pregătesc darurile pentru a fi sfințite în timpul Liturghiei, pentru a deveni Sfânta Euharistie – Proscomidiarul. Aici este pictată icoana Nașterii Mântuitorului în Peștera din Bethleem – Beethleem înseamnă casa pâinii. Deci, Biserica a înțeles că pâinea cea cerească coborâtă din ceruri pentru a ne dărui viață veșnică este Sfânta Euharistie. Și așa după cum în Beethleem S-a născut Hristos, în casa pâinii, locul din altar în care se pregătește pâinea și vinul în forma simbolică a Bisericii este Bethleemul altarului”, a punctat PF Părinte Patriarh.
„Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este, deodată, și unirea cerului cu pământul, și taina Bisericii în care îngerii împreună cu păstorii laudă pe Dumnezeu, iar magii, care reprezintă popoarele intrând în Biserica lui Hristos, ne învață că la Darul mare al lui Dumnezeu trebuie să răspundem cu daruri față de Hristos: prin darul adus la Biserică, și față de semenii noștri, pe care trebuie să-i iubim, fiindcă Dumnezeu mai întâi ne-a iubit pe noi”.
La sfârșitul slujbei, Întâistătătorul Bisericii noastre l-a hirotesit protosinghel pe ieromonahul Siluan Ionașcu, fostul stareț al Mănăstirii Sitaru. Menționăm că protos. Siluan este consilier economic al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Pământul Egiptului devine, din blestemat, binecuvântat
A doua zi a Crăciunului, când cinstim Soborul Maicii Domnului, Mănăstirea Jercălăi, cunoscută și sub denumirea de Schitul „Sfânta Maria” – Cricov, a fost vizitată de Preafericitul Părinte Daniel. Cu această ocazie, Întâistătătorul BOR a sfințit casa arhierească a mănăstirii. La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a explicat celor prezenți la slujbă Evanghelia despre Fuga în Egipt a Sfintei Familii.
„Acest exil în Egipt arată că, uneori, Dumnezeu face în așa fel încât o țară străină să devină loc de ocrotire, în timp ce propria patrie devine o țară periculoasă, pentru unii dintre oameni”. Egiptul era văzut ca un pământ ostil, un pământ locuit de oameni care au prigonit, au luat în robie pe evrei. Dar acum, Egiptul primește binecuvântare, pentru că Îl adăpostește pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Din pământ oarecum blestemat sau considerat ostil poporului evreu, Egiptul devine un pământ binecuvântat. Mai mult, va fi binecuvântat prin creștinarea sa de către Sfântul Apostol Marcu, prin apărarea dreptei credințe, în timp de erezie, în secolul al IV-lea, de către Sfântul Atanasie și apoi Sfântul Kiril, ambii arhiepiscopi ai Alexandriei, dar și prin faptul că în Egipt a înflorit pentru prima dată monahismul, începând cu Sfântul Antonie cel Mare, Pahomie și alții, care au impresionat lumea creștină cu viețuirea lor aspră în post și rugăciune, în luptă duhovnicească cu patimile și cu demonii.
Evanghelia citită sâmbătă mai spune că Irod a ucis 14.000 de copii din Bethleem și împrejurimi, cu gândul de a ucide și pe Pruncul Iisus, în Care vedea un nou împărat ce i-ar fi luat lui tronul. „Această ucidere a pruncilor din patimă de stăpânire și din dorința de a rămâne pururea în tron lumesc arată că Mântuitorul Iisus Hristos a venit într-o lume a violenței, a păcatului, a răului, a întunericului. Irod personifică lăcomia, dorința de stăpânire, răutatea și cruzimea. Încă de copil, Mântuitorul are o viață marcată de Cruce, căci El Se naște pentru a crește, a învăța lumea, a suferi Crucea și moartea, pentru a ajunge la Înviere și la slava cea veșnică din împărăția cerurilor. Prin exilul acesta, Pruncul Iisus începe să poarte Crucea”, a continuat PF Părinte Daniel.
„Maica Domnului are inimă de mamă milostivă”
Acești 14.000, care înseamnă simbolic toți copiii, sunt niște martiri pentru Hristos, cu toate că nu puteau mărturisi pe Hristos. „Moartea lor arată cât de mult, în lume, sunt expuși copiii, foarte adesea uciși în pântecele mamei lor prin avort sau prin sărăcie, boală, exploatare ori neglijența părinților care îi abandonează, dar și prin neglijența societății care nu are grijă de copii. De felul cum ne îngrijim copiii și bătrânii depinde modul de civilizație a unui popor. Pentru că civilizația se arată față de cei slabi, nu față de cei tari. În felul acesta, Evanghelia Mântuitorului Hristos ne cheamă la mai multă omenie și grijă față de oamenii în suferință”, a arătat Patriarhul românilor.
Biserica a rânduit ca această zi să fie dedicată mai ales Maicii Domnului, pentru că totdeauna, când facem prăznuirea unui eveniment mare, în ziua următoare se face pomenirea persoanelor prin care Dumnezeu a lucrat. În felul acesta, Biserica nu uită persoanele prin care a lucrat Dumnezeu. „Maica Domnului, așa cum a ocrotit pe Fiul ei, Iisus, ne ocrotește și pe noi, fiii și fiicele Bisericii care cred în Iisus Hristos, Îl iubesc, Îl cinstesc și împlinesc voia Lui în viața lor. Maica Domnului este ocrotitoarea tuturor mamelor și a fecioarelor, pentru că ea este Maică și Fecioară; este ocrotitoarea familiei, a tinerilor, monahilor și monahiilor. Are inimă de mamă milostivă și de aceea poporul se roagă Maicii Domnului, pentru că ea înțelege mai bine nevoile noastre. Ea este și icoana vie a Bisericii”, a conchis Patriarhul Bisericii noastre.
„Martirul a primit comuniunea directă și deplină cu Hristos”
În prima duminică după Nașterea Domnului, Evanghelia vorbește tot despre fuga în Egipt. Fiind și a treia zi de Crăciun, 27 decembrie, cinstim și pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, primul mucenic. Despre acestea a vorbit Patriarhul Daniel în cuvântul rostit ieri, în biserica Mănăstirii Ghighiu, de lângă Ploiești.
„Pruncul Hristos, Care a produs atâta bucurie păstorilor și magilor, Se confruntă cu starea cauzată de respingere, de prigoană, de primejdia morții și ia calea pribegiei. Exilul în Egipt este semnul schimbărilor stărilor sufletești și, adesea, Dumnezeu face ca unii oameni care se află în primejdii de moarte în propria lor țară să fie salvați în țară străină. Se întâmplă, uneori, ca străinii să se poarte mai frumos cu oamenii decât propriile lor rude sau stăpânii din țara în care s-au născut. Exilul este o stare plină de nesiguranță și de întristare, dar în el se arată o încercare de scăpare dintr-o situație grea. Foarte adesea, exilul a făcut ca oamenii străini să devină prieteni, iar cei pe care se conta că erau prieteni au devenit niște străini, dacă nu chiar dușmani”, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.
Sfântul Arhiadicon Ștefan este cel mai plin de Duhul Sfânt, de râvnă pentru Hristos, un bun cunoscător al Evangheliei și al Vechiului Testament. El a mărturisit pe Hristos ca fiind Dreptul lui Dumnezeu și a reproșat evreilor din timpul său că i-au omorât pe proorocii care au vestit venirea lui Iisus Hristos. Văzând acestea, au pornit împotriva lui, l-au scos afară din cetate și l-au ucis cu pietre. Iar hainele celor care l-au omorât au fost păzite de Saul, cel care va deveni Apostolul Neamurilor, Sfântul Pavel. Sfinții Părinți spun că prin rugăciunile Arhidiaconului Ștefan s-a convertit Sfântul Apostol Pavel. „Vedem că acest prim martir care a mărturisit pe Hristos cu prețul vieții este prototipul tuturor martirilor care mărturisec dumnezeirea lui Hristos. El arată că a primit comuniunea directă și deplină cu Hristos Cel Răstignit și Înviat. Prin faptul că vede cerurile deschise înainte de moartea Sa martirică și pe Hristos Domnul stând în Slavă, în dreapta lui Dumnezeu-Tatăl, martirul arată că puterea mărturisirii lui vine din legătura directă cu Hristos, care a trecut și El prin moartea martirică, prin jertfa Crucii. De aceea, în Biserica noastră Ortodoxă, în sfânta masă din sfântul altar se depun numai moaște de martiri, ca să se arate că puterea credinței lor jertfelnice vine de la Hristos Cel ce S-a jertfit pe Cruce”, a mai spus ieri PF Părinte Patriarh.
