Mănăstirea Sfinților Brâncoveni de la Sâmbăta de Sus îl va pomeni duminică, 2 mai, pe marele ei duhovnic Teofil Părăian, la șase luni de la trecerea la cele veșnice, informează ‘Ziarul Lumina’. Slujba Sfintei Liturghii din Duminica a 5-a după Paști, a Samarinencei, va fi urmată de slujba de pomenire oficiată de Înalt Preasfințitul Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.
Obștea mănăstirii a rămas îndurerată după ce Părintele Teofil Părăian a plecat la Domnul. ‘Mulți dintre noi, monahii de la mănăstirea Sfântului Voevod Martir Constantin Brâncoveanu, am intrat în obștea mănăstirii din dorința de a fi în preajma Părintelui Teofil, de a-l avea ca îndrumător, de a-i urma povețele și viața. De aceea, plecarea Părintelui dintre noi ne lipsește de chipul viu al trăirii monahale autentice, după poruncile Mântuitorului. Leacul pentru durerea despărțirii ni l-a lăsat tot Părintele nostru drag, anume gândul că cei ce se iubesc nu se despart niciodată, că acolo unde este el, în corturile drepților, este și o parte din noi și, deși plecat, Părintele a rămas în sufletele noastre: ‘V-am luat pe toți cu mine. Nici nu se putea altfel. Cum să nu-i iei cu tine pe cei pe care-i porți în suflet? Și cum să nu rămâi între cei de unde ai plecat, chiar și după plecare. E o rânduială a vieții să ne purtăm în suflet unii pe alții și să nu ne despărțim niciodată”, remarca arhimandritul Ilarion Urs, starețul acestei mănăstiri, la momentul despărțirii lumești de Părintele Teofil Părăian.
Marele duhovnic de la mănăstirea aflată la poalele munților Făgăraș s-a născut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele Ioan și fiind primul dintre cei patru frați. Pentru că s-a născut fără vedere, a urmat mai întâi cursurile unei școli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, între anii 1935 și 1940. A continuat cursurile la o școală de nevăzători la Timișoara, între anii 1942 – 1943, iar până în 1948 a urmat cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru văzători din Timișoara. A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu, între anii 1948 – 1952, iar la 1 aprilie 1953 a intrat în obștea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.
A fost călugărit în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, când a primit numele Teofil, ‘iubitor de Dumnezeu’, în limba greacă. După șapte ani, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, Părintele Teofil a fost hirotonit diacon de către mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, după 23 de ani de diaconie, a fost hirotonit preot de către mitropolitul Antonie Plămădeală, când a primit și misiunea de duhovnic. În 1986, Părintele Teofil a fost hirotesit protosinghel, iar în anul 1988, arhimandrit.
Părintele Teofil Părăian a fost căutat de multă lume la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, pentru povețele sale. Marele duhovnic a fost iubit în mod deosebit și de tineri, care veneau în număr mare la conferințele pe care le susținea în marile centre universitare, dar și în alte orașe importante din țară. Cuvintele sale au fost făcute cunoscute publicului larg și prin intermediul mass-mediei, mai ales prin interviurile acordate pentru Radio Trinitas și Trinitas TV. Activitatea sa a rămas în inimile și memoria celor care l-au cunoscut și apreciat și prin intermediul zecilor de cărți care au fost publicate începând cu 1990. Părintele Arhimandrit Teofil Părăian, duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, a trecut la cele veșnice în noaptea de 29 octombrie 2009, la vârsta de 80 de ani. Înmormântarea Părintelui Teofil Părăian a avut loc sâmbătă, 31 octombrie 2009, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.
