Delegația Episcopiei Giurgiului a ajuns sâmbătă, 1 mai, în portul Dafne , după 2 ore de călătorie cu vaporul, apoi la Careia, capitala Sfântului Munte. Aici, Preasfințitul Părinte Ambrozie, însoțit de membrii delegației, a vizitat Biserica Protaton. Sfântul locaș se află în capitala administrativă a Sfântului Munte Athos, Careia – Karyes. Biserica, aleasă drept reședință administrativă athonită încă din secolul al X-lea, a fost construită și a funcționat inițial ca schit, mai târziu, însă, avându-se în vedere locul unde se află, cu sfatul întregului Sfânt Munte, s-a hotărât a fi socotită Catedrala orașului Careia. În Biserica Protaton s-au ținut mai toate sinoadele și dezbaterile athonite. Astfel, Sinodul Sfântului Munte se adună aici, anual, la data de 15 august, o dată cu prăznuirea Adormirii Maicii Domnului. După vizitarea Bisericii Protaton, delegația eparhiei noastre, condusă de Preasfințitul Părinte Ambrozie, a fost primită de membrii Epistasei – organism executiv de conducere a Sfântului Munte, prilej cu care Preasfințitul Părinte a mulțumit pentru primirea deosebită făcută. Muntele Athos se conduce după un regulament monastic, elaborat de Comunitatea celor 20 de stareți numită „Chinotita’ și recunoscut de Patriarhia Ecumenică și de Guvernul de la Atena. Regulamentul stabilește regulile de viețuire, drepturile și datoriile mănăstirilor și călugărilor, precum și condițiile de vizitare a Sf. Munte. Dintre cele 20 de mănăstiri, 17 sunt grecești, una rusească, una sârbă și una bulgară. Noi, românii, avem două schituri: Prodromul și Lacu.
Pelerinajul duhovnicesc în Sfântul Munte Athos a continuat cu vizitarea chiliei „Sfântul Gheorghe’ de la Capsala, veche așezare românească, unde delegația eparhiei noastre a fost întâmpinată de părintele egumen Petroniu. Cu acest prilej, Întâistătătorul eparhiei noastre a săvârșit o slujbă de pomenire pentru monahul Meletie Ifrim, fostul egumen al chiliei românești „Sfântul Gheorghe’ – Capsala din Muntele Athos, și pentru părintele Arsenie Boca, trimis aici în anul 1937de către mitropolitul Nicolae Bălan „pentru a deprinde călugăria’ din Sfântul Munte. Muntele Athos, locul marilor nevoințe, cetatea rugăciunilor neadormite, continuatorul tradiției bizantine și înaltă școală a pocăinței, rămâne un loc negrăit, către care privim cu smerenia cuvenită. După chilia Sf. Gheorghe Capsala, pelerinii din Episcopia Giurgiului au vizitat Schitul „Sf. Ilie’, întemeiat în anul 1757 sau 1759. Catapeteasma bisericii, cu o greutate de aproximativ două tone, este în întregime acoperită cu aur și găzduiește o mulțime de icoane. Schitul Sfântul Ilie mai păstrează și două icoane minunate: Maica Domnului Tânguitoarea și Maica Domnului Hrănitoarea, ambele făcătoare de minuni; Mănăstrirea Iviron a fost următoarea vatră monahală vizitată. Aceasta a fost ctitorită de Ioan Iviritul, prieten al Sf. Atanasie cel Mare venit din provincia Caucazului, care se numea Ivirica, pe la anul 980. Biserica mănăstirii deține numeroase odoare scumpe: vase, veșminte, salbe de galbeni de aur, una dăruită de Petru cel Mare, țarul Rusiei, pe care n-o poate ridica o persoană. Pe unul din pereți este zugrăvit chipul lui Mihai Viteazul (1593-1601), ctitor domnitor. În paraclisul de la poartă se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită „Portărița’ care a venit pe mare de la Bizanț.
Ziua s-a încheiat cu vizitarea Schitului Lacu, unul din cele mai vechi vetre monastice românești din Sfântul Munte. Are hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. În cadrul sistemului de organizare athonit, așezarea aceasta călugărească este un schit, care e dependent de Mănăstirea Sfântul Pavel, una din cele douăzeci de mari mănăstiri care guvernează în mod tradițional Sfântul Munte. Numele nu provine de la vreun lac din împrejurimi, ci de la termenul grec lako, care înseamnă groapă. Data când a fost întemeiat acest schit nu se cunoaște cu exactitate, dar în secolul al XVIII-lea (1754),aici viețuiau 30 de călugări, pentru care ieromonahul Daniil de la Mănăstirea Neamț, care construiește în anul 1760 o biserică de lemn în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, informează episcopiagiurgiului.ro
Pentru cei mai mulți dintre pelerini, slujba utreniei, săvârșită începând cu ora 3 dimineața, rămâne una dintre experiențele cele mai copleșitoare trăite pe parcursul vizitei în Muntele Sfânt.
Într-o atmosferă încărcată de misticism, generată, în penumbra din interiorul bisericii, de incantația tulburătoare venită parcă de dincolo de spațiu și timp, amplificată de mirosul dulceag de mir din aer, Preasfințitul Părinte Ambrozie, alături de un ales sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească, ocazie cu care a rostit și un cuvânt de învățătură în care a subliniat frumusețea duhovnicească a vieții monahale din Sfântul Munte. Aici, monahii se adună în biserică știind că nu sunt singuri, ci împreună cu toți îngerii și sfinții, slăvind pe Dumnezeu. Prin Dumnezeiasca Euharistie și prin toate slujbele divine se împărtășesc de El tainic printr-o lucrare dumnezeiască, a încheiat Preasfinția Sa.
Duminică, 2 mai, pelerinii din Episcopia Giurgiului au vizitat Mănăstirea Marea Lavră care este cea dintâi așezare chinovială din Athos și prima din eparhia Sfântului Munte. Această mănăstire athonită a fost întemeiată pe la anul 963, prin osârdia pustnicului Atanasie din Trapezunda, și cu ajutoare bănești date de către împărații bizantini, Nichifor Focas (963-959) și Ioan Tzimisca (Ioannis Tzimikes: 969-973). Mănăstirea a crescut, practic, prin grija Sfântului Atanasie Athonitul, a cărui viață se împletește inseparabil cu începuturile mănăstirii. De asemenea, un moment foarte important al pelerinajului l-a constituit prezența la Schitul românesc Prodromu. Este situat între Kavsokalyvia și Marea Lavră, pe un deal stâncos, la mică altitudine. În 1857 a fost cumpărat de către 2 călugări români, cu numele monahal Nectarie și Nifon, după care a fost amenajat și recunoscut drept schit. Călugări de origine română care viețuiesc aici urmează principiul cenobitic al vieții monastice ortodoxe. La Schitul Prodromu, delegația Episcopiei Giurgiului, condusă de Întâistătătorul eparhiei noastre, a fost întâmpinată de părintele stareț Petroniu Tănase și de întreaga obște a schitului care și-a manifestat bucuria de a primi pelerini români în mijlocul lor. Cu acest prilej, Preasfințitul Părinte a transmis binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel către toți viețuitorii Schitului Sfântul Ioan Botezătorul. Totodată, Chiriarhul nostru, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica schitului. La final, a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre frumusețea așezărilor monahale românești de la Sfântul Munte, care constituie o moștenire culturală deosebită a poporului nostru. Părinții înduhovniciți sunt îndrumători adevărați spre Hristos. Este important să apreciem ceea ce avem și, totodată, să nu uităm niciodată de aceste vetre monahale vechi, care păstrează întocmai poruncile evanghelice, a încheiat Preasfințitul Părinte. Cu această ocazie, delegația Episcopiei Giurgiului a vizitat și Biblioteca Schitului Prodromu care adăpostește un bogat fond de carte ce dă mărturie despre preocupările cărturărești ale viețuitorilor acestui așezământ în cele două secole de funcționare. Un loc aparte îl ocupă manuscrisele de o valoare deosebită, printre care amintim Istoria Sfântului Munte, în mai multe volume, scrisă de ieromonahul Irinarh Șișman, la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decenii din secolul al XX-lea. De asemenea, a fost vizitată și peștera Sfântului Atanasie care se găsește în apropierea schitului. Vizita la Schitul românesc Prodromu nu s-a încheiat decât după ce pelerinii din Episcopia Giurgiului au vizitat muzeul schitului și s-au bucurat de frumusețea cuvintelor pline de înțelepciune ale părintelui arhim. Petroniu Tănase, starețul schitului Prodromu.
Pelerinajul în Sfântul munte Athos s-a încheiat cu vizitarea Schitului Sf. Andrei. Aici, în 1830, doi sihaștri ruși, Visarion și Varsanufie, au construit o chilie; în 1874 s-a ridicat o biserică mare cu 3 altare, 19 paraclise și 30 de clopote. Sfântul locaș adăpostește într-o raclă capul Sfântului Apostol Andrei, părticele de la Sfântul Alex Nevski și Sfânta Maria Magdalena.
