Biroul de Presă al Patriarhiei Române ne informează:
În legătură cu unele opinii exprimate în presă în aceste zile referitoare la angajarea Bisericii în problemele generate de criza financiar-economică din România, considerăm că se impun următoarele precizări:
Potrivit învățăturii și vocației sale, Biserica Ortodoxă Română a fost, este și va fi permanent implicată în social, desfășurând după anul 1990 o operă socială aflată în continuă dezvoltare. De exemplu, în anul 2009 (de asemenea, un an de criză din punct de vedere economic), Patriarhia Română a acordat o atenție specială susținerii unei ample opere sociale desfășurate de centrele eparhiale în întreaga țară prin cele 394 așezăminte social-filantropice și 335 de programe sociale de care beneficiază constant peste 630.000 de persoane (copii, vârstnici, persoane cu dizabilități, alte categorii sociale defavorizate). Anul trecut, pentru susținerea acestor activități social-filantropice și de sprijinire a celor asistați, la nivelul Patriarhiei Române s-au cheltuit aproximativ 45.000.000 lei, în creștere cu circa 20% față de anul 2008.
Potrivit Constituției României (art. 29) și Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, în România, cultele religioase sunt autonome în relația cu Statul, care „recunoaște acestora rolul spiritual, educațional, social-caritabil, cultural și de parteneriat social, precum și statutul lor de factori ai păcii sociale” (art. 7, alin. 1). Ca atare, cultele religioase recunoscute, potrivit legilor Statului român, se pot implica din punct de vedere social, dar nu se substituie autorităților de Stat.
Întrucât Biserica predică permanent Evanghelia păcii și a iubirii față de aproapele, Patriarhia Română îndeamnă, mai ales în contextul actual dificil, la dialog, coresponsabilitate și cooperare socială pentru identificarea de soluții concrete și realiste spre a depăși grava criză economică și financiară prin care trece acum și România.
În concluzie, Biserica Ortodoxă Română s-a implicat și se va implica în continuare la toate nivelele (parohie, mănăstire, protopopiat, eparhie, mitropolie și patriarhie) în rezolvarea problemelor sociale cu care se confruntă credincioșii ei, dar potrivit sferei sale de competență și responsabilitate, în duh de pace și cooperare, nu de substituire sau de presiune politică.
