Credincioșii ortodocși români îl sărbătoresc astăzi, 2 iulie, pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. El este cinstit în toată țara și mod deosebit la Mănăstirea Putna, acolo unde se află mormântul său.
În Calendarul Bisericii noastre este consemnată astăzi, 2 iulie, și sărbătoarea Așezării în raclă a veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Biserica Vlaherne din Constantinopol. La Sfânta Liturghie s-a citit pericopa din Evanghelia după Luca, capitolul X, versetele de la 38 la 42, și capitolul XI, versetele de la 27 la 28, în care se relatează primirea pe care surorile lui Lazăr, Maria și Marta, i-au făcut-o Mântuitorului Hristos în Betania.
La Catedrala Patriarhală din București slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. În cuvântul Său de învățătură Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că viața omului se aseamănă cu cele două surori ale lui Lazăr: „Viața noastră în trup o reprezintă pe Marta care se ostenește ca primirea lui Iisus în casa ei să fie una frumoasă. Și Mântuitorul nu o ceartă, nu o mustră atâta timp cât ea își vede de treabă. Dar când vrea să înlocuiască activitatea spirituală și să o reducă doar la cea materială atunci Mântuitorul îi atrage atenția că preocuparea pentru suflet, pentru hrana sufletului este mai de preț decât preocuparea pentru hrana trecătoare. Maria reprezintă prioritatea spirituală față de orice altă preocupare din lumea aceasta”, informează TRINITAS TV.
Această Evanghelie se citește și la sfințirea Bisericilor, a mai adăugat Patriarhul României: „Această Evanghelie se citește și la sfințirea Bisericii în dreptul Sfântului Altar atunci când Biserica se sfințește mai întâi în exterior. Sunt fericiți cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-L împlinesc. Fericirea este dată de relația noastră cu Dumnezeu, izvorul fericirii. Este legătura noastră cu Dumnezeu. Dacă toate activitățile noastre sunt văzute ca binecuvântare de la Dumnezeu sau sunt săvârșite cu binecuvântarea care vine din legătura noastră cu Dumnezeu atunci toate se sfințesc, toate se înduhovnicesc”.
În continuare, Preafericirea Sa a evidențiat virtuțile Sfântului Domnitor Ștefan cel Mare: „Educația creștină primită în familie și în Biserică de la părinții lui trupești și de la părinții lui duhovnicești, printre care cel dintâi a fost Sfântul Daniil Sihastru, duhovnicul lui, a rodit în conștiința sa de cavaler și de domnitor creștin. Ștefan cel Mare și Sfânt are două mari virtuți: apărarea creștinătății și patriei străbune și zidirea de locașuri sfinte. Potrivit tradiției, Ștefan cel Mare a construit 44 de Biserici după fiecare biruință, dar a construit Biserici și după două înfrângeri. Vedem o armonie desăvârșită între vitejie și smerenie, lucru rar întâlnit dar foarte necesar pentru a fi cultivat de un bun creștin. Când biruia în războaie, spunea: ‘Cu ajutorul Atotmilostivului Dumnezeu am biruit, nu datorită deșteptăciunii și vitejiei noastre’. Sfântul Ștefan s-a pus foarte adesea în starea de risc, în starea de jertfă alături cu moartea, cum se spune în popor. Când a pierdut lupta de la Războieni sau Valea Albă în 1476, douăzeci de ani după luptă a zidit o Biserică unde a adunat osemintele celor ce au murit pe câmpul de luptă. Deci, victoria era atribuită lui Dumnezeu, iar el era doar purtător de biruință, iar înfrângerea și-a atribuit-o lui, din cauza păcatelor sale. Sfântul Ștefan cel Mare a îmbinat lupta aceasta militară cu o credință puternică și cu o cinstire a sfinților. Sfântul Voievod avea o evlavie deosebită față de Sfântul Gheorghe și față de Sfântul Dimitrie, care au fost militari, pentru că a trăit pe câmpul de luptă simțirea ajutorului venit de la sfinți”, informează Radio TRINITAS.
De asemenea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit celor prezenți și despre jertfelnicia și credința sa, ca model de viață și ca model de a conduce un popor: „El reprezintă pe domnitorul credincios și jertfelnic, harnic și darnic. El a iubit Biserica și a ajutat-o foarte mult. Nu există nici un semn de critică la adresa Bisericii din partea lui sau vreun semn de ostilitate sau nepăsare ca și domnitor creștin. Asemenea marilor împărați ai Bizanțului, cum a fost Sfântul Constantin cel Mare și Iustinian cel Mare, Ștefan cel Mare al Moldovei s-a arătat un fiul al Bisericii până la sfârșitul vieții. S-a dovedit un sprijinitor al Bisericii și un cinstitor al Sfinților, pentru că a văzut în Biserică forța spirituală care menține integritatea sufletului românesc”.
Anul acesta se împlinesc 506 ani de trecerea la cele veșnice a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și 553 de ani de la înscăunarea sa ca domn al Moldovei. Voievodul Ștefan cel Mare a fost canonizat în anul 1992 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu data de prăznuire 2 iulie, ziua trecerii sale la cele veșnice.
