BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMNE, ne informează:
În cotidianul Financiarul din 20 iulie 2010 a fost publicat articolul cu titlul Biserica și celelalte culte reprezintă un adevărat paradis fiscal, semnat de domnul Oleg Cojocaru, în care sunt menționate părerile reprezentanților Asociației Secular-Umaniste din România (ASUR). Față de opiniile exprimate de reprezentanții asociației, Patriarhia Română consideră că se impun următoarele precizări:
1. Sprijinul pentru culte acordat de Guvern de la bugetul public este o consecință a secularizării de către stat a averilor bisericești în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1863). De atunci, unele din cheltuielile Bisericii (salarii, reparații, construcții) au fost preluate de către statul român ca o compensație materială pentru proprietățile preluate, aproximativ 25% din suprafața agricolă și forestieră a Țării Românești și a Moldovei. Acest sprijin a continuat să fie acordat inclusiv în perioada regimului comunist tocmai datorită obligației asumate de către stat în 1863. O eventuală încetare a sprijinului statului față de Biserica Ortodoxă Română și alte culte ar trebui să fie urmată, în mod firesc, de o restituire a tuturor averilor bisericești confiscate, care, însă, între timp au fost folosite pentru împroprietărirea succesivă a populației sărace. În plus, banul public oferit cultelor provine de la contribuabili care sunt în majoritate creștini ortodocși. Este de notat și faptul că, în bugetul de stat al Guvernului pe anul 2010, în afară de sprijinul financiar pentru salariile personalului cultelor, nu a fost alocat niciun ban pentru alte activități ale acestora.
2. În același timp, contribuția la salariu de la bugetul de stat pentru preoți (cca. 65% din salariul unui profesor de liceu, restul salariului fiind completat din fondurile proprii ale parohiei) nu se face din milă, ci reprezintă o recunoaștere a contribuției cultelor la viața societății românești. Potrivit Legii 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, „statul român recunoaște cultelor rolul spiritual, educațional, social-caritabil, cultural și de parteneriat social, statutul lor de factori ai păcii sociale, precum, și rolul important al Bisericii Ortodoxe Române și al celorlalte Biserici și culte recunoscute în istoria națională a României și în viața societății românești” (art. 7, alin. 1 și 2). De aceea, pentru parohiile sărace în care, din cauza fenomenului migrației, bătrânii și copiii rămași în parohie nu pot contribui financiar la salariul preotului, ajutorul statului este mai mare.
3. Datorită statutului juridic al cultelor ca unități de drept privat, dar de utilitate publică, acestea dezvoltă multe activități sociale, astfel încât scutirea de impozite este o necesitate. Iar această scutire este clar condiționată de folosirea fondurilor obținute din donațiile credincioșilor și din activități economice (producerea și vânzarea de lumânări, calendare, carte religioasă, vin cultic și alte obiecte bisericești) în scopuri bine definite, și anume întreținerea și funcționarea unităților de cult (plata facturilor la curent electric, apă, gaze etc.), pentru lucrări de construcție, de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ, pentru furnizarea în nume propriu și/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condițiile legii, pentru acțiuni specifice și alte activități non-profit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. (conform Art. 15 alin.1 lit. f din Codul Fiscal)
În acest sens, îi informăm pe reprezentanții ASUR, ca și pe alții cu același spirit, că situația din România este asemănătoare cu statutul cultelor din alte țări europene, între care menționăm Franța, unde, în pofida laicității accentuate a statului, acesta contribuie financiar la restaurarea și întreținerea lăcașurilor de cult monumente istorice, dar și la susținerea unor activități social-filantropice și culturale ale cultelor în baza unei legi speciale. În plus, acestea nu plătesc impozitul pe clădiri. De asemenea, în alte țări europene – Germania, Spania, Italia – autoritățile de stat sprijină activitatea cultelor prin direcționarea unui procent din impozitul pe salarii sau pe venit spre cultele oficial recunoscute.
Cât privește scutirea de impozite, menționăm că și ONG-urile din România, inclusiv cel menționat mai sus, beneficiază de unele reduceri de impozite.
Afirmația reprezentanților ASUR, potrivit cărora, prin măsurile guvernamentale de reducere a salariilor bugetarilor, personalul cultelor „nu a fost afectat în niciun fel, ba chiar urmează să beneficieze de măriri salariale” este o dezonorantă dezinformare a opiniei publice, un neadevăr șocant prin care se urmărește instigarea altor categorii socio-profesionale împotriva personalului cultelor. Reprezentanții ASUR ascund faptul că potrivit Legii privind stabilirea unor măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (art. 15, 1) s-a redus cu 25% cuantumul sprijinului statului pentru salarizarea personalului clerical si neclerical, acest fapt având consecințe sociale dramatice pentru o mare parte din preoții și ceilalți salariați neclericali care își desfășoară activitatea în parohii din mediul rural, unde este foarte dificil de completat salariile din venituri proprii din cauza sărăciei, a îmbătrânirii populației și a fenomenului migrației.
4. Pe de altă parte, se așteaptă ca Biserica să ajute și mai mult pe săraci și pe sinistrați. Astfel, în anul de criză 2009, pentru susținerea activităților social-filantropice și sprijinirea celor asistați și a sinistraților, în eparhiile Patriarhiei Române, s-au cheltuit aproximativ 45.000.000 lei, fonduri provenite în exclusivitate din donațiile credincioșilor, nu din fonduri externe. În prezent, în cuprinsul Patriarhiei Române funcționează: 394 așezăminte social-filantropice, dintre care: 88 așezăminte pentru copii, 89 așezăminte pentru vârstnici, 65 de centre pentru asistența familiilor și persoanelor aflate în dificultate, 92 cantine și brutării sociale, 25 centre medico-sociale și policlinici, 14 centre de diagnostic și tratament pentru persoane cu nevoi speciale, 6 centre pentru persoanele fără adăpost, 4 centre pentru victimele violenței familiale și agresori, 2 centre pentru victimele traficului de persoane, 9 grădinițe și centre educaționale etc. De serviciile și proiectele sociale desfășurate în eparhii (335 programe sociale), în anul 2009 au beneficiat 629.459 persoane din care: 152.270 copii, 26.324 persoane cu dizabilități, 333.882 persoane vârstnice și 116.979 familii sărace etc.
La ultima ședință a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (6-7 iulie 2010), a fost aprobat Programul social și pastoral în vremuri de criză economică propus de Patriarhia Română cu scopul ajutorării familiilor de vârstnici cu pensii mici, a familiilor sărace cu mulți copii, dar cu venituri mici și a bolnavilor săraci. Programul va fi derulat de fiecare eparhie la nivel de parohie, mănăstire, protopopiat și centru eparhial prin intensificarea programelor sociale desfășurate și prin organizarea de noi cantine filantropice, colecte de alimente, îmbrăcăminte, alte produse de strictă necesitate și bani cu scopul ajutorării categoriilor sociale defavorizate.
5. Comparația din articolul citat între cele 18 000 de biserici și 11 000 de cabinete medicale existente în România este ridicolă, întrucât rugăciunea pentru sănătate din biserici nu se opune practicii medicale din aceste cabinete, ci se completează. În plus, multe biserici ortodoxe românești datează în România încă din Evul Mediu, deci cu sute de ani înainte de actualele cabinete medicale, încât nu se poate impune o egalitate numerică între acestea, în mod artificial.
În concluzie, statul român susține activitatea cultelor întrucât recunoaște rolul lor social important, pe care, însă, unele ONG-uri cu atitudine ostilă Bisericii nu pot să-l aprecieze obiectiv și integral, simțindu-se deranjate de faptul că populația este foarte atașată de Biserică, ea fiind factor de stabilitate și speranță, mai ales în vremuri grele. Întrucât Biserica Ortodoxă Română este ajutată în primul rând de popor, când acesta e sărac, este și Biserica săracă.
