La finalul Sfintei Liturghii oficiată de sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat un cuvânt pelerinilor prezenți pe Dealul Patriarhiei în care a vorbit despre sensul pelerinajului și a subliniat faptul că pelerinul caută pe Dumnezeu și caută sfințenia: „Cu ajutorului Bunului Dumnezeu am săvârșit Liturghia prin care am adus mulțumire lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra noastră, mai ales prin mijlocirile sau rugăciunile sfinților. Toți suntem pelerini în lumea aceasta, adică toți suntem călători. Pelerinul caută pe Dumnezeu și caută sfințenia pentru că toți oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu cel Unul Sfânt și sfințenia este împlinirea umanului. Când omul caută pe Dumnezeu de fapt Îi răspunde lui Dumnezeu Care îl caută pe om. În pelerinaj în călătoria închinătorilor la locurile sfinte, la moaștele sfinților, la icoanele făcătoare de minuni în această călătorie de fapt Dumnezeu călătorește cu noi. El ne cheamă spre Împărăția cea veșnică spre cetatea statornică, netrecătoare din Împărăția Cerurilor. Noi suntem trecători în lumea aceasta, dar căutăm pe Dumnezeu cel netrecător. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că cetatea noastră netrecătoare este Împărăția lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, pelerinul caută în lumea aceasta ceea ce nu este din lumea aceasta, Împărăția lui Dumnezeu și Sfințenia lui Dumnezeu care se arată totuși în lumea aceasta lucrătoare prin sfinți, prin sfintele icoane și mai ales prin sfintele taine ale Împărăției lui Dumnezeu care sunt săvârșite în Biserică în Biserica lui Hristos ca o arvună a Împărăției Cerurilor”.
„Pelerinajul este așadar o căutare a unei plinătăți, plinătatea vieții veșnice, plinătatea bunătății nesfârșită a lui Dumnezeu, plinătatea sfințeniei și plinătatea harului”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel arătând că „în pelerinaj aducem mulțumire lui Dumnezeu și sfinților lui pentru că am simțit ajutorul Lui și ajutorul lor. În pelerinaj ne pocăim pentru păcatele noastre. De aceea, în timpul pelerinajului la Mănăstiri, la Biserici oamenii se spovedesc mai mult și se roagă mai mult și aduc darul lor la Biserică, un dar care exprimă recunoștința față de Dumnezeu și în același timp bucuria că au înțeles de fapt că viața însăși este un dar de la Dumnezeu, că lumea întreagă este dar de la Dumnezeu. Nu era obligatoriu ca noi să existăm, nu era obligatoriu să existe universul actual, nu era obligatoriu să existe soarele, să existe aerul, să existe apa fără de care nu putem trăi. De aceea, noi Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că toată existența universului și a noastră personală este darul iubirii Sale față de noi. Însă, în pelerinaj la locurile sfinte, la moaștele sfinților, la mormintele sfinților, la icoanele făcătoare de minuni și la hramurile Bisericilor venim și pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu. Avem o mulțime de oameni bolnavi, întristați, singuri, care se luptă cu greutățile vieții, mai ales în vreme de sărăcie, strâmtorare, în vreme de încercare. Deci, venim și cerem Preasfintei Treimi ajutorul Ei, cerem Maicii Domnului și tuturor sfinților ajutorul lor. De aceea, în poporul român există expresia că nu ne rugăm la sfinții care nu ne ajută, dar ne rugăm sfinților care ne ajută. Și pentru că pelerinul simte ajutorul lui Dumnezeu, simte o bucurie în sufletul său când vine în pelerinaj, simte o putere care explică de ce oamenii stau 10-15 ore la rând, uneori în frig, în ploaie ca să se întâlnească cu sfinții lui Dumnezeu. Fac aceasta pentru că simt ajutorul lor, simt o bucurie, o pace în suflet dincolo de oboseala drumului, dincolo de osteneala pelerinajului, dincolo de cheltuiala pe care o fac ei. Toate acestea se răsplătesc prin rugăciunile sfinților”.
De asemenea, Patriarhul României a vorbit despre sfintele moaște și despre cinstirea adusă lor: „Moaștele sfinților sunt sfinte pentru că sfințenia din sufletul sfântului rugător și mărturisitor al dreptei credințe se transmite, se împărtășește și trupului. Părintele Stăniloae, în Dogmatica sa Ortodoxă, a spus că sfințenia moaștelor nu este numai sfințenia din timpul vieții pământești a sfântului, ci există o legătură tainică, mistică între sufletul sfântului care se află în lumina lui Dumnezeu și moaștele sfântului care se află pe pământ. Și cu cât sufletul sfântului din ceruri înaintează în sfințenia lui Dumnezeu ca împărtășire din sfințenia Lui infinită cu atât și moaștelor sfântului respectiv se transmite sfințenia sufletului. Deci, moaștele cunosc o dinamică a sfințeniei prin legătura tainică a sufletului sfântului din ceruri cu moaștele sale de pe pământ. De aceea, sfinții sunt făcători de minuni adică sunt făcători de minuni pentru că harul lui Dumnezeu care face minuni este prezent în moaștele sfinților. Când însă cinstim moaștele sfinților nu cinstim materia în sine, ci de la materia moaștelor cinstirea noastră se ridică spre persoana sfântului, după cum atunci când cinstim icoana sfântului cinstirea se ridică la prototip, la persoana sfântului”.
Totodată, Preafericirea Sa a vorbit despre binecuvântarea de a avea în aceste zile, la București, Cinstitul Lemn al Sfintei și de Viață Făcătoarei Cruci: „În aceste zile însă, am avut o binecuvântare în plus prin bunăvoința Înaltpreasfințitului Mitropolit Pavlos de Drama și Exarh al Macedoniei, și anume, am primit Cinstitul Lemn al Sfintei și de Viață Făcătoarei Cruci a Domnului. Când cinstim Sfânta Cruce cinstirea se îndreaptă spre Hristos Cel răstignit și Înviat. Puterea Sfintei Cruci este putere de viață făcătoare pentru că Sfânta Cruce e nedespărțită de Persoana Mântuitorului Iisus Hristos. De aceea, spunem ‘Bucură-te Sfântă Cruce păzitoare a creștinilor’. Iubirea lui Hristos este permanentă în Sfânta Cruce. Hristos Cel răstignit și Înviat este prezent în Sfânta Cruce, pentru că după Înviere semnele Crucii, stigmatele răstignirii au rămas în Trupul Său înviat și preaslăvit. Când cinstim Sfânta Cruce nu cinstim un obiect despărțit de Hristos, ci un semn vizibil al harului invizibil nevăzut, dar real al iubirii lui Hristos și al Preasfintei Treimi. În aceste zile simțim că atunci când purtăm Crucea cu gândul la Hristos, Crucea vieții noastre a suferinței, a unei boli, a unui eșec, a unei singurătăți, a unei văduvii, a unei dureri din cauza pierderii celor dragi ai noștri Crucea se face scară către Cer și izvor de bucurie. De aceea, Biserica Ortodoxă cântă în fiecare duminică ‘Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea’. Rugăm pe Hristos Domnul, pe toți sfinții Lui ca sfințiți acum și întăriți de puterea Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci, de cinstirea moaștelor Sfinților Împărați Constantin și Elena care au descoperit Sfânta Cruce a Mântuitorului, unul pe cer în anul 312 și Sfânta Elena în 326 la Ierusalim în pământ și de moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi, să mergem la casele noastre și să ducem bucurie din bucuria sfinților, har din rugăciunile sfinților, întărire sufletească. Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca să nu deznădăjduim când suntem singuri și slabi, ci să simțim totdeauna că sfinții lui Dumnezeu ne ajută spre slava Lui și spre mântuirea noastră”.
