Praznicul Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost dintotdeauna, pentru poporul român, un prilej de bucurie exprimată prin cântece specifice și atmosferă de pace și comuniune deplină cu semenii, însoțite de diferite obiceiuri și tradiții. Am moștenit de la înaintașii noștri obiceiul de a vesti Nașterea Domnului prin colinde, obicei care se mai păstrează până astăzi în multe sate românești.
În Topa de Sus, județul Bihor, tradițiile și obiceiurile vechi, arhaice au fost readuse la viață la începutul anilor nouăzeci, după o pauză de opt-nouă ani, odată cu venirea în sat a preotului Cornel Simai, preocupat intens de valorificarea și conservarea tezaurului spiritual și tradițional descoperit aici. A fost ajutat în acest demers nu numai de entuziasmul păstoriților săi, ci, mai cu seamă, de profesorul etnograf Crăciun Parasca din cadrul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Bihor care, adeseori, le-a facilitat participarea la diferite festivaluri naționale și chiar internaționale, unde au avut prilejul să prezinte frumusețea inegalabilă a colindelor și a portului popular bihorean
La Topa de Sus colindatul sau ‘corindatul’ e început în seara de Ajun de către cetele de băieți, care aduc vestea Nașterii Domnului la fiecare casă, anunțându-și prezența prin sunet de clopoțel sau ‘țângalău’, fiind răsplătiți de gazde cu mere, nuci sau colaci ori ‘coci’ cum li se mai spune în sat.
Colindatul cu turca
În ziua praznicului Nașterii Domnului, după săvârșirea Sfintei Liturghii, un grup de bărbați pornesc cu turca la colindat. Turca este o mască, purtată de unul dintre colindători care, prin dans și gesturi, transmite anumite mesaje, tâlcuite gazdei care i-a primit cu colinda de către liderul grupului de colindători, numit ‘birău’. Ajunși la casa creștinului, colindatul cu turca are mai multe momente. Acolo unde este cazul, colindătorii colindă întâi ‘Colinda fetii’ numită și ‘Mierăoara’, prin care se fac urări de căsătorie fetei sau, după caz, fetelor de măritat. La solicitarea gazdei se interpretează pe ritm de tobă sau ‘dobă’ una sau două colinzi, dintr-un repertoriu consacrat: ‘Șoimii’, ‘Luceafărul’, ‘Boierul’, ‘Poarta Raiului’, ‘Vulturii’, ‘Steaua’ și ‘Sălăjeii’. Colinda este urmată de plata colindătorilor, care constă într-un colac și un pahar de ‘pălincă’ și care, înainte de a fi gustate, trebuie ‘aldite’ sau ‘alduite’ de către birău. Alditul constă în rostirea unor orații prin care se elogiază munca și priceperea gospodarului, precum și belșugul dăruit acestuia de către Dumnezeu.
Acest moment are o solemnitate deosebită, având valoarea unei rugăciuni, iar toți cei prezenți își descoperă capetele. De fapt, înainte de a se începe, birăul rostește: ‘Pentru rugăciuni, descoperiți!’
Două evenimente, moartea și învierea ‘turcii’, care au loc pe melodie veselă și ritmată interpretată la vioară cu goarnă, specifică numai zonei Bihorului, vestesc gazdei ‘trecerea comunității în noul an sub semnul restabilirii ordinii cosmice, cu alte cuvinte triumful vieții asupra morții, a luminii asupra întunericului, a fertilității și fecundității asupra sterilității, a binelui asupra răului’, după cum a arătat profesorul etnograf Crăciun Parasca.
‘Bulciucul’ din prima zi a Anului Nou
Printr-un joc specific al turcii atmosfera a fost deja îndreptată spre veselie, accentuată de două jocuri – ‘danț’ și ‘polcă’ – în care se prind colindătorii cu ‘găzdoaia’ și fetele acesteia, urmată de invitația pe care colindătorii o fac gazdei de a participa la ‘bulciuc’, o petrecere ce are loc în prima zi a Anului Nou, la care participă toți cei care i-au primit pe colindători cu ‘corinda’, dar și acei care, din varii motive,
n-au fost găsiți acasă de colindători și care vor fi colindați la căminul cultural înainte de începerea ‘bulciucului’. Astfel, după cele trei-patru zile, cât durează colindatul întregului sat, colindătorii își încheie rolul de ‘agenți arhetipali ai fecundității și simboluri vii ale revelării divinității în spațiul și timpul sărbătorii’.
De-a lungul anilor, grupul de colindători de la Topa, însoțit pretutindeni de preotul paroh Cornel Simai, a prezentat aceste tradiții pe scenele festivalurilor de la București, Brașov, Botoșani, Făget, Sighetu Marmației, alături de nume mari ai scenei românești, cum au fost regretații Liviu Vasilică și Drăgan Muntean, precum și alături de Valeria Peter Predescu, Nicolae Furdui Iancu, Dinu Iancu Sălăjanu, Angelica Stoican, Ionuț Fulea, Tudor Gheorghe și artiștii consacrați ai Bihorului. În 2001, 2007 și 2009 au colindat pentru românii din Ungaria la Gyula, Chitighaz și Aletea, de fiecare dată fiind foarte apreciați și răsplătiți cu o seamă de trofee și diplome. (Articol publicat în ‘Ziarul Lumina’ din data de 30 decembrie 2010)
