În ciuda unei istorii tumultuoase și potrivnice, tradiția creștină a păstrat amintirea adevăratului loc unde s-a petrecut unul dintre cele mai importante evenimente din viața Mântuitorului Iisus Hristos: Botezul în apele Iordanului. Descoperiri arheologice recente indică faptul că adevăratul loc al Botezului Domnului se află în zona Betaniei, dincolo de Iordan, pe teritoriul actual al Regatului Hașemit al Iordaniei.
Adevăratul loc în care a fost botezat Iisus de către Ioan Botezătorul este astăzi o zonă în care până nu de mult se pătrundea doar cu autorizații și ghid special din partea autorităților iordaniene și este situat pe malul Iordanului. Un teritoriu strategic, militar, în mare parte minat, cunoscut sub numele de ‘Betania, dincolo de Iordan’. Aici, cu ceva ani în urmă, am trăit emoția cunoașterii unuia dintre cele mai dragi locuri ale creștinătății, unde Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumb deasupra Fiului Domnului, despre Care Tatăl a spus: ‘Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit!’.
Locul Botezului pe harta-mozaic de la Madaba
Începând cu 1996, timp de mai bine de zece ani, în zona Betaniei, dincolo de Iordan, de-a lungul văii unui râu numită Wadi al Kharrar, arheologii iordanieni au descoperit dovezi indubitabile care atestă faptul că aici a fost botezat Iisus Hristos. Ele confirmă informațiile textelor biblice, istorisirile pelerinilor și ale istoricilor, tradițiile locale ortodoxe, precum și informațiile înscrise în celebra hartă-mozaic a Țării Sfinte din Biserica ‘Sfântul Gheorghe’ din Madaba, din secolul al VI-lea d.Hr.
‘Betania de dincolo de Iordan’ este de fapt malul estic al râului sfânt. În Evanghelia lui Ioan se spune că Iisus a trecut Iordanul spre locul unde Ioan a botezat pentru prima oară. Evanghelistul Matei, la rândul lui, afirmă că Iisus a venit din Galileea la Iordan pentru a fi botezat de Ioan, în timp ce Marcu spune că Iisus a venit din Nazaretul Galileei și că a fost botezat de Ioan în Iordan. Un lucru este cert: așezările antice descoperite de-a lungul Wadi al Kharrar-ului și pe vechiul loc de vărsare a râului acestuia în Iordan confirmă informațiile evanghelice.
Lângă dealul de pe care s-a înălțat Ilie
Locul Botezului este foarte aproape de Ierihon, de Marea Moartă și chiar de Ierusalim, în imediata vecinătate a dealului de pe care Sfântul Ilie a fost ridicat la ceruri într-un car de foc.
Iată ce spuneau pelerinii din Bordeaux la anul 333 d.Hr.: ‘La 5 mile de Marea Moartă, lângă Iordan, este locul unde Domnul a fost botezat de Ioan și deasupra malului îndepărtat al aceluiași loc este dealul de unde Ilie a fost ridicat la ceruri’.
Pe la anul 530 d.Hr., Teodosius, referindu-se la același loc, spunea: ‘Unde Domnul a fost botezat, dincolo de Iordan, este un mic munte numit Hermon. Acolo a fost Sfântul Ilie… Sunt 5 mile de locul unde a fost botezat Domnul până la vărsarea Iordanului în Marea Moartă’.
Cam același lucru scria și Antonius din Piacenza, în jurul anului 570 d.Hr.: ‘Acesta este locul unde Ilie a fost ridicat la ceruri. În acest loc este micul deal Hermon, menționat în psalm. La poalele muntelui, la 7:00 dimineața, un nor s-a format deasupra râului și a ajuns deasupra Ierusalimului în zori, deasupra bazilicii din Sion, bazilicii de la Mormântul lui Hristos și bazilicii Sfintei Maria și Sfintei Sofia. Deasupra acestor locuri, roua cobora în râuri, iar oamenii bolnavi o adunau. În acele zile, toate felurile de mâncare erau făcute din rouă, iar în locurile unde aceasta cădea, multe boli erau vindecate. Aceasta era roua despre care psalmistul a vorbit’.
La rândul său, un pelerin rus, starețul Daniel, impresionat de acest loc, scria pe la 1106: ‘Nu departe de râu, la o distanță de două aruncături de săgeți, este locul unde profetul Ilie a fost ridicat la ceruri în car de foc. Acolo se află și peștera Sfântului Ioan Botezătorul. Un frumos torent plin de apă curge peste pietre spre Iordan. Apa este foarte rece și are un gust foarte bun. Este apa pe care Ioan a băut-o în timp ce trăia în sfânta peșteră’.
Mănăstiri, chilii și biserici la locul Botezului
În perimetrul sacru relativ restrâns din zona despre care pomeneam au fost scoase la lumină urmele unor mănăstiri, ale mai multor biserici și chilii, din epoci diferite, toate ridicate pentru a păstra vie amintirea locului în care a fost botezat Fiul Domnului.
Astfel, au fost descoperite zidurile unei mănăstiri bizantine din secolele al V-lea și al VI-lea, numită Rhotorius, ‘biserica nordică’, în care există un mozaic ce păstrează semnul crucii în mai multe locuri și o inscripție în grecește din care reiese că a fost ridicată pe vremea lui Rhotorius.
O altă biserică este cea numită ‘biserica vestică’, unde au fost găsite urme de ceramică bizantină. Este de remarcat de asemenea prezența unei săli de rugăciune din secolul al IV-lea, pavată cu un mozaic alb, și sistemul de aducțiune a apei, format din canale, fântâni, rezervoare și bazine construite în secolele al V-lea și al VI-lea.
Foarte interesante sunt urmele celor trei mari bazine de apă, primul datând din perioada romană târzie, adică secolele al III-lea și al IV-lea. Ele dispun de scări din piatră pe care coborau în apă cei care urmau să fie botezați.
În secolele al V-lea și al VI-lea a fost construită o altă biserică, folosită de pelerinii care ajungeau în zonă. Rămășițele ei se numesc astăzi ‘Biserica Papei Ioan Paul al II-lea’, în amintirea vizitei pe care pontiful a efectuat-o aici în anul 2000 și a declarației sale publice că acesta este adevăratul loc al Botezului Domnului, conform, evident, documentelor antice sau mai târzii existente la Vatican.
Mozaicul de pe podea păstrează încă decorațiuni în formă de cruce.
Această biserică și existența unei baze de cazare a pelerinilor, care datează din secolul al IV-lea, demonstrează faptul că locul era foarte vizitat de credincioși. Ei treceau Iordanul, aproape de Ierihon, vizitau așezămintele creștine existente de-a lungul văii Wadi al Kharrar, îndreptându-se fie spre Muntele Nebo, locul unde Dumnezeu S-a întâlnit cu Moise și i-a arătat Țara Făgăduinței, fie spre Ierusalim.
Remarcabil este și vechiul bazin, descoperit în zona joasă a Betaniei, foarte aproape de râul Iordan, de dimensiuni apreciabile, care a fost folosit pentru botezuri în grup în perioada bizantină.
Nu departe de acest complex eclesial se afla izvorul lui Ioan Botezătorul de la Tell Mar Elias, a cărui curgere ajungea aproape de biserica ce purta numele sfântului amintit și a cărui apă era folosită atât pentru consumul curent, cât și pentru botezuri. Cercetările efectuate au identificat în zonă și două peșteri, cu foarte multe chilii săpate în marmă, în care călugării aveau acces cu ajutorul frânghiilor sau al scărilor, apoi o adevărată lavră, cu o mănăstire și mai multe chilii pentru călugării pustnici.
Pânza de pe fața Mântuitorului, păstrată la Betania
Pelerinul Antoninus din Piacenza istorisea în jurul anului 570 d.Hr. o legendă despre zona sacră a Betaniei: ‘Pe țărmul Iordanului este o peșteră cu chilii pentru șapte fecioare. Fecioarele sunt duse acolo când sunt foarte tinere. Când una dintre ele moare, este îngropată în propria chilie și altă chilie este săpată în piatră pentru ca altă fecioară să o înlocuiască, pentru păstrarea numărului de șapte fecioare… Se spune că bucata de pânză pe care Domnul a avut-o așezată pe față (la punerea în mormânt – n.n.) este păstrată în acest loc’. În zonă mai există o legendă care povestește despre prezența aici a Mariei Egipteanca. Aceasta, în timp ce se ruga Fecioarei Maria, la Ierusalim, a auzit o voce care i-a spus să treacă Iordanul pentru a-și găsi liniștea. Amintirea prezenței acestei sfinte în zona Betaniei este certificată de descoperirea a două construcții din perioada bizantină și respectiv otomană care au legătură cu numele ei.
Visul călugărului de la ‘Sfântul Eustorgius’
Scriitorul John Moschus povestea în secolul al VII-lea experiența personală trăită de un călugăr în peșterile mănăstirilor din zona Betaniei. Astfel, în pelerinajul său la Sinai, trecând prin Ayla (astăzi Aqaba, în sudul Iordaniei), un călugăr de la Mănăstirea ‘Sfântul Eustorgius’ din Ierusalim a trecut râul Iordan. Fiind atins de o febră violentă, a trebuit să se retragă într-o peșteră din Betania de dincolo de Iordan. După trei zile, i s-a arătat în vis Ioan Botezătorul, care i-a spus: ‘Această peșteră mică e mai măreață decât Muntele Sinai. Domnul nostru Iisus Hristos Însuși a venit aici să-mi facă o vizită’. Convins de vis și vindecat de boală, călugărul a transformat peștera într-o biserică pentru pustnicii din zonă. ‘Este locul numit Lavra Saphsaphas, lângă Iordania’, concluzionează John Moschus.
Anastasius a marcat locul Botezului lui Iisus
Pe malul estic al Iordanului, pe teritoriul actual al Iordaniei, arheologii au descoperit ruinele Bisericii ‘Ioan Botezatorul’, ridicată în timpul împăratului Anastasius (491-518 d.Hr.) chiar pe locul despre care sursele istorice, informațiile arheologice și tradiția spun că a fost botezat Iisus Hristos.
În același loc au mai fost identificate urmele a două bazilici, legate prin trepte de marmură de un monumental și unic baptisteriu cruciform, peste care a fost construită biserica-capelă. După distrugerea ei, o altă capelă a fost construită pe rămășițele pilonului nord-vestic.
Aceste construcții de pe malul Iordanului sunt tot atâtea mărturii ale dorinței credincioșilor de a ridica memoriale la locul unde credeau că Ioan L-a botezat pe Iisus. În acest sens, Theodosius (530 d.Hr.) scria: ‘… În locul unde Domnul a fost botezat este un singur stâlp și pe stâlp o cruce de fier a fost fixată. Acolo este, de asemenea, Biserica ‘Sfântului Ioan Botezătorul’, pe care a construit-o împăratul Anastasius. Această biserică este foarte impunătoare, fiind construită deasupra unor încăperi mari, ținându-se cont de revărsarea Iordanului’.
La rândul său, Antoninus din Piacenza consemna și el: ‘… De partea Iordanului, unde Domnul a fost botezat, la locul unde apa revine în matca ei, trepte de marmură coboară în ea’.
Arculfus (670 d.Hr.) scria și el: ‘… La marginea râului este o biserică mică pătrată, construită, după cum se spune, pe locul unde s-a avut grijă de îmbrăcămintea Domnului în timpul în care a fost botezat. Aceasta este ridicată astfel încât să nu poată fi inundată, pe patru bolți din piatră, stând deasupra apelor care curgeau pe sub’.
Starețul Daniel (1106-1107 d.Hr.) nota și el: ‘Locul unde Hristos a fost botezat este depărtat de râul Iordan precum distanța la care poate arunca un om o piatră mică. Există o mică capelă cu un altar. Aceasta marchează locul unde Ioan Înaintemergătorul L-a botezat pe Domnul nostru Iisus Hristos’.
Așa cum descriau pelerinii aceste așezăminte, care fuseseră ridicate pentru a menține vie amintirea Botezului Domnului Iisus Hristos în conștiința generațiilor de creștini, au fost folosite de la începutul secolului al VI-lea și până la începutul secolului al XII-lea, când au fost distruse în timpul conflictelor din zonă.
Așezământul românesc de la locul Botezului Domnului
Românii s-au numărat și ei printre creștinii care au dorit să păstreze vie în timp amintirea adevăratului loc în care Mântuitorul lumii a fost botezat. Potrivit unei hotărâri a Patriarhiei Române din 1927, de a ridica două lăcașuri ortodoxe în Țara Sfântă, la Ierihon și la Iordan, Biserica noastră a cumpărat un teren pe malul râului sfânt, nu departe de locul unde Mântuitorul primise Botezul de la Sfântul Ioan Înaintemergătorul, loc ce amintea și de trecerea lui Iosua cu Chivotul Legii pe acolo, de înălțarea la cer în car de foc a Proorocului Ilie, de nevoințele Sfintei Maria Egipteanca, de Cuviosul Zosima, de Sfântul Gherasim și de alți sfinți care s-au rugat în acest pustiu. După ce în martie 1935 a fost pusă piatra de temelie a Schitului ‘Sfântul Ioan Botezătorul’ de la Iordan de către un sobor de ierarhi rânduit de patriarhul Nicodim al României, lucrările au avansat foarte repede, astfel încât anul următor biserica era terminată, dotată și deschisă cultului. Din cauze politice însă, schitul de la Iordan și așezământul de la Ierihon au fost ținute în regim de rechiziție, de la 1 noiembrie 1939. Începând cu anul 1947, schitul românesc s-a revigorat, cunoscând o rodnicie spirituală deosebită, mai ales în perioada în care egumen al așezământului a fost Sfântul Hozevitul. Conflictele militare izbucnite în zonă au adus însă multe pagube materiale schitului. Cu toate acestea, viețuirea de aici nu s-a întrerupt. Spre sfârșitul anului 1969 însă, situația a devenit gravă, iar personalul monahal a fost nevoit să se retragă la Ierihon. În cele din urmă, moartea martirică, în ascultare, în același an, a lui Damian Stogu, urmaș în egumenie la conducerea acestui sfânt lăcaș, a făcut să fie întreruptă complet viețuirea monahală românească la așezământul de la Iordan, unde, din 1970, rămânând în zona de graniță dintre Israel și Iordania, a fost închis și nelocuit, ca și celelalte mănăstiri din zonă, iar terenul minat.
Poarta prin care intri în Împărăția lui Dumnezeu
Râul Iordan este pomenit în Biblie de 150 de ori. Episodul cel mai important legat de această apă este Botezul Domnului. Așa cum trecerea Iordanului are pentru vechiul Israel semnificația intrării în Țara Făgăduinței, adică sfârșitul robiei și rătăcirii în pământ străin, tot așa, pentru creștini, Iordanul semnifică trecerea la o nouă condiție spirituală: purificarea prin botez, în vederea intrării în Împărăția lui Dumnezeu.
Iordanul are o lungime totală de 360 km, tivind 180 km, aproape în linie dreaptă, la răsărit, Țara Sfântă, vechiul Cannan sau Palestina, ce corespunde în mare actualului stat Israel. Întreaga regiune, până la Marea Moartă, e cunoscută sub numele de Ținutul Iordanului.
În vremurile Botezului, dincolo de Iordan se întindea pustia, din care a fost scris să răsune glasul lui Ioan, Înaintemergătorul Domnului.
În evreiește, Yarden, adică Iordanul, înseamnă ‘care coboară’.
Râul are trei izvoare și coboară, după ce iese din Marea Tiberiadei, pe care o străbate pe o lungime de 20 km, până la 465 m sub nivelul mării, pierzându-se în Marea Moartă.
Astăzi, partea evreiască a Iordanului, în dreptul locului unde s-a săvârșit Sfântul Botez, se numește Yardenit și este situată nu departe de ieșirea Iordanului din lacul Ghenizaret, numit și Marea Tiberiadei, cam pe unde se află kibuțul (colonia agrară) Degania Alef. De Bobotează, după calendarul vechi, patriarhul Ierusalimului vine în acest loc și sfințește apa Iordanului, care, în mod miraculos, începe să curgă în sens invers. (Articol publicat în ‘Ziarul Lumina’ din data de 5 ianuarie 2011)
