Biserica Ortodoxă cinstește astăzi, 4 februarie, pe Sfântul Cuv. Isidor Pelusiotul
Sfântul Isidor s-a născut în 360 în Alexandria Egiptului, din părinți creștini, rude apropiate cu Arhiepiscopul Trofil al Alexandriei (383-412) și cu Sf. Chiril (412-444), urmașul acestuia. Având o situație financiară bună, părinții l-au trimis pe tânărul Isidor la școlile de filozofie și teologie din Antiohia, tocmai când păstorea acolo ca preot Sfântul Ioan Gură de Aur. Sfântul Isidor i-a fost ucenic și l-a avut ca pildă de trăire duhovnicească. Reîntors în Egipt, ar fi putut să aibă o slujbă deosebită, însă Isidor a renunțat la moștenirea primită de la părinți și a intrat în Mănăstirea Pilusiu din partea de răsărit a deltei Nilului, nu departe de orașul cu același nume. De aceea și Cuviosul Isidor este numit „pelusiotul”. Cuvântul grecesc „pilos” înseamnă mlaștină sau noroi și cum mănăstirea era poziționată în delta fluviului Nil, într-o regiune mlăștinoasă, i s-a zis „Pilusiu”, adică mănăstirea din mlaștini. În această mănăstire și-a petrecut Isidor tot restul vieții, sporind în rugăciune și credință față de Dumnezeu. Aici s-a învrednicit de treapta preoției, ajungând și stareț. Împăratul Teodosie al II-lea (408-450) îl cinstea în mod deosebit pe Cuviosul Isidor. Acesta îl sfătuiește pe împărat să convoace Sinodul al III-lea Ecumenic la Efes, în anul 431, pentru apărarea dreptei credințe creștine împotriva ereziei nestoriene.
De la Cuviosul Isidor au rămas 2090 de epistole pline de înțelepciune, sfaturi duhovnicești și știință teologică. Astfel, a povățuit Cuviosul Isidor pe toți până la adânci bătrâneți când s-a mutat cu pace la Domnul în anul 436.
