Biserica cu hramul ‘Sfântul Ierarh Nicolae’ din cartierul orădean Podgoria s-a bucurat de vizita Întâistătătorului Eparhiei Oradiei, Preasfințitul Sofronie, care a cercetat, în Duminica Vameșului și a Fariseului, 13 februarie 2011, comunitatea creștin-ortodoxă aflată la marginea orientală a metropolei de pe malurile Crișului Repede.
Cartierul Podgoria este situat pe albia râului Crișul Repede, la scurtă distanță de Mănăstirea ‘Sfânta Cruce’, bine cunoscutul așezământ monahal din Oradea. De viața duhovnicească a credincioșilor de aici s-a ocupat, până în anul 2003, părintele Nicolae Robotin din Parohia Oșorhei. Cele 25 de familii care alcătuiesc comunitatea ortodoxă din acest nou cartier al orașului și-au manifestat dorința de a avea un lăcaș de cult, astfel încât, în data de 19 august 2003, s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică cu hramul ‘Sfântul Ierarh Nicolae’.
Lucrarea Sfântului Nicolae
În demisolul bisericii s-a amenajat un paraclis, unde s-a început săvârșirea sfintelor slujbe. În anul 2004, părintele Vasile Ovidiu Ungur, inspector eparhial, a fost numit pe seama acestei biserici, care era, la acea vreme, filie a Parohiei Oșorhei. După numirea sa aici, s-au început demersurile administrative necesare pentru înființarea noii parohii. Părintele Vasile Ungur a continuat lucrarea de construcție a noului lăcaș de cult, astfel că, în prezent, biserica este ridicată, acoperită cu tablă zincată, tencuită în exterior în terasit și praf de marmură. S-au amenajat în jurul bisericii o parcare și un părculeț cu flori, împrejmuit cu un gard de fier forjat. În interior, lăcașul a fost dotat cu încălzire centrală, o sonorizare modernă, electrificarea clopotelor și a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârșirii sfintelor slujbe.
În 26 noiembrie 2006 s-a oficiat prima Liturghie în biserica care poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae, deoarece ‘mărturisesc că în cei șase ani de pastorație s-a observat vizibil lucrarea acestui sfânt aducător de daruri în viața parohiei noastre’, a declarat pr. Vasile Ungur pentru ‘Ziarul Lumina’. Tot el a fost cel care ne-a împărtășit câteva idei pe care ar dori să le pună în practică în cadrul acestei parohii: ‘Intenționez să amenajez subsolul bisericii ca bibliotecă parohială, cu un mic muzeu, să adunăm aici copiii pentru dezvoltarea proiectului ‘Hristos împărtășit copiilor’ în parohia noastră și, dacă spațiul ne va permite, și un loc pentru agape și parastase. Am început demersurile pentru pictura bisericii, pe care dorim să o realizăm în stil tradițional bizantin. Desigur că toate acestea vor fi posibile prin mila și ajutorul lui Dumnezeu’.
Cel care se smerește va fi înălțat
În ciuda unei vremi geroase, ierarhul Oradiei a fost așteptat cu flori și căldură duhovnicească de bunii credincioși ai parohiei. În cadrul Sfintei Liturghii arhierești, după citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Sofronie a tâlcuit înțelesurile bogate ce se desprind din textul acesteia: ‘Prin pericopa evanghelică de astăzi, a Vameșului și a Fariseului, începem o călătorie duhovnicească pe cât de lungă, pe atât de frumoasă. La fel ca în fiecare an, ea ne pregătește, așa cum se cuvine, duhovnicește, firea noastră omenească, cea restaurată și răscumpărată de Mântuitorul Iisus Hristos, de începerea urcușului duhovnicesc spre Învierea Domnului’.
‘Perioada Triodului, rânduită de Biserică în cele zece săptămâni ce preced praznicul Învierii, este una din cele mai frumoase, ce impresionează prin sobrietatea slujbelor. Toate duminicile, și în special duminicile Triodului, sunt etape în urcușul nostru duhovnicesc spre înnoire și ne pregătesc pentru curățirea inimii, spre a putea ajunge să-L vedem și să-L întâmpinăm pe Hristos Cel Înviat’, a spus PS Sofronie.
Din învățătura pericopei evanghelice se înțelege că ‘cel care se mândrește și își închipuie că este cineva, asemenea Fariseului, acela nu este îndreptățit să Îl vadă pe Dumnezeu. Dacă el se urcă pe sine în locul slavei lui Dumnezeu, slava lui Dumnezeu nu îl poate suferi pentru că este plin de el însuși, și nu mai face loc prezenței lui Dumnezeu în viața sa. Mândria din aceasta vine și constă în lipsa prezenței iubitoare a lui Dumnezeu. Unde să aibă loc Dumnezeu într-o viață, într-o existență, într-un om care este plin de el însuși, atotsuficient, automulțumit? Acela însă care se smerește pe sine, acela va fi înălțat. Despre ce înălțare este vorba? De bună seamă va fi înălțat la demnitatea de a fi vrednic să Îl vadă pe Dumnezeu, și Îl vede pe Dumnezeu, prin Fiul Lui înomenit, pe Domnul nostru Iisus Hristos înălțat în slavă, la dreapta Tatălui’.
‘Întoarcerea omului în inima sa’
PS Sofronie a mai arătat că ‘inima se curăță prin multă rugăciune, care, unită cu postul și milostenia, creează starea de pocăință necesară, adăugându-i omului aripile duhovnicești nevăzute care-l înalță la demnitatea vederii lui Dumnezeu, la înălțimea duhovnicescă a vederii Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru a ajunge la această stare duhovnicească, inima trebuie curățată de toată întinăciunea și de tot păcatul și răutatea. Ca să ajungem la această măsură, trebuie să ne rugăm mult, neîncetat, cât mai des, cu rugăciunea Vameșului care se recunoaște păcătos. Această rugăciune, într-o formă mai dezvoltată, se numește Rugăciunea lui Iisus sau Rugăciunea inimii, pentru că duce la curățirea inimii și la coborârea minții în inimă, coborâtă prin creație de către Dumnezeu, nu pentru a se trufi, ci pentru a se smeri, astfel încât, prin rugăciune, mintea, rațiunea creată, se coboară în inimă, în chip smerit, și ajunge să vadă prima dată păcatele proprii și apoi să ajungă la contemplarea slavei dumnezeiești’.
‘Această rugăciune neîncetată este rugăciunea smerită a Vameșului care l-a ajutat pe el să se întoarcă mai îndreptat la casa sa. Dar oare ce înseamnă din punct de vedere duhovnicesc întoarcerea la casa sa? Înseamnă întoarcerea la rădăcinile firii omenești care este inima. Întoarcerea omului în inima sa, în locul de unde izvorăsc toate: cele bune și cele rele. Prin urmare, în Duminica Vameșului și a Fariseului ni se propun două feluri de rugăciuni: una trufașă care nu îndreptățește și care este o măsură și o expresie a orgoliului. Pe aceasta Biserica nu ne-o recomandă. De cealaltă parte avem o rugăciune umilă, smerită, care este izvorul păcii și îndreptării inimii, a curățirii ei în vederea vederii lui Dumnezeu, a luminii dumnezeiești necreate’.
Credincioșii, îndemnați să continue lucrările
La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Vasile Ungur a mulțumit tuturor celor care l-au ajutat și au contribuit la înălțarea sfintei biserici de la numirea sa în această parohie. A mulțumit în primul rând lui Dumnezeu și Preasfințitului Sofronie pentru binecuvântarea și prezența sa în mijlocul parohiei și pentru săvârșirea Sfintei Liturghii arhierești. Preoții, diaconii și credincioșii prezenți la slujbă au fost martorii hirotoniei diaconului Florin Remus Burlău în treapta preoției, pe seama bisericii cu hramul ‘Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul’ din Parohia Orvișele, Protopopiatul Marghita, precum și a hirotesiei întru duhovnic a noului hirotonit. În cuvântul festiv rostit la final, Preasfințitul Sofronie a felicitat pe părintele paroh și inspector eparhial și pe bunii săi credincioși pentru frumoasa biserică pe care au construit-o, îmbărbătându-i și punându-le la inimă să continue lucrările, cu aceeași dragoste și jertfelnicie, prin haina picturii care urmează să îmbrace interiorul sfântului lăcaș.
