Universitatea din Betleem a fost aleasă în acest an pentru a găzdui a treia Conferință Religioasă Internațională. Temele principale ale conferinței au fost ‘Violența, nonviolența și raportul acestora cu religia’. Fouad Twal, Patriarhul latin al Ierusalimului, a rostit alocuțiunea inaugurală și a rezumat punctele-cheie ale tematicii abordate, evidențiind în mod special și aspectele religiei islamice care îndeamnă la pace și respectarea celorlalte religii importante.
În debutul discursului său, Patriarhul Fouad Twal a subliniat faptul că ‘toate religiile pot fi identificate în mod special prin principiile interioare și mesajul divin care cere blândețe, dragoste și toleranță’. Cu toate acestea, Patriarhul Twal a recunoscut faptul că, în cursul veacurilor, diferitele religii nu au fost scutite de anumite acte violente suferite, dar și de momente în care ele însele au îndemnat la persecuții crunte. Pentru a ilustra această afirmație, Fouad Twal a oferit trei exemple majore: invazia arabă a Spaniei și a nordului Africii, între secolele VII-X; instituția Inchiziției spaniole (în special în perioada secolelor XV-XVI), precum și exemplul războiului civil petrecut în Algeria în cursul secolului al XX-lea. Ultimul exemplu este de tristă amintire pentru religia musulmană, având în vedere că peste 200.000 de aderenți au fost uciși de alți membri sub pretextul renegării propriei credințe. În continuare, Patriarhul Twal a evidențiat că religia și misiunea ei certă trebuie diferențiate de diversele persoane care încearcă să le susțină prin mijloace strict omenești.
Tipurile de violență și definirea nonviolenței
Patriarhul Twal a subliniat și necesitatea unei distincții a adevăratei păci și nonviolenței: ‘Absența războiului nu înseamnă că dispunem de pace, la fel cum absența violenței nu generează automat liniște. Nu există drumuri spre pace și nonviolență în acest loc, dar, cu toate acestea, pacea este calea dorită’. În continuare, el a interpretat violența din mai multe puncte de vedere. Astfel, violența politică ‘presupune uzul forței în căutarea puterii absolute, în timp ce nici demnitatea națională sau vreo persoană proeminentă din punct de vedere social nu o pot stăvili. Acest tip de violență nu este determinată de propria conștiință sau de frica de Dumnezeu’. Pe de altă parte, violența economică ‘reprezintă o cauză de bază pentru începerea unui război care poate determina soarta unei națiuni. Aceasta nu este cu nimic mai bună decât violența politică’. Ultima categorie a violenței este cea implantată prin comportament și moștenire. ‘Aceasta se manifestă prin întregul comportament șal unei persoane, prin tratamentul aplicat celorlalți și prin reacția prin cuvinte și acte vulgare la diverse evenimente cotidiene.’ După exprimarea acestor considerații privind tipurile de violență, Patriarhul Twal a definit și nonviolența: ‘Unii consideră nonviolența drept un comportament civilizat susținut de o forță inerentă persoanei și o voință puternică de realizare a acestuia într-un mod concret. Nonviolența este o alegere și o luare de poziție. Ea reprezintă un plan de acțiune care își propune să elimine orice reacție violentă și presupune o atitudine pozitivă atât în controlul de sine, precum și în fața unor condiții dificile neașteptate. Rezultatele nonviolenței sunt abilitatea de a transforma slăbiciunea în putere, credința într-o certitudine și posibilitatea de a avea active atât propria conștiință, cât și stima de sine.'(Articol publicat în ziarul ‘Lumina de Duminică’ din data de 27 februarie 2011)
