În emisiunea radiofonică ‘Dialogurile TRINITAS’ difuzată la data de 28.02.2011, pr. Consilier Ciprian Apetrei, directorul Agenției de Știri BASILICA, în calitate de realizator, și părintele arhimandrit Timotei Aioanei, Exarhul cultural al Mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor și Marele Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din București, ca invitat, l-au evocat pe părintele Petroniu Tănase, trecut la cele veșnice în data de 22 februarie 2011.
În cele ce urmează prezentăm emisiunea dedicată părintelui Petroniu Tănase.
Părintele Ciprian Apetrei
Bine ați revenit la Radio TRINITAS!
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Bine v-am regăsit!
Părintele Ciprian Apetrei
Ieri dimineață v-ați întors din Sfântul Munte Athos unde ați participat, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la înmormântarea unuia dintre cei mai venerabili duhovnici ai neamului românesc din secolul XX, este vorba de părintele Petroniu Tănase. Părintele a fost egumen mai bine de două veacuri la Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos, așezământul românilor de acolo, un om care, alături de mari duhovnici ai neamului românesc, a avut o viață exemplară. În emisiunea de față aș dori să ne vorbiți despre părintele Petroniu și despre felul în care obștea schitului Prodromu și-a luat rămas bun de la părintele ei duhovnicesc.
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Într-adevăr, această călătorie la Muntele Athos a fost prilejuită de vremelnica despărțire de părintele Petroniu Tănase, un monah paradigmatic, un Avvă, după cum s-a zis un isihast, un călugăr de tradiție aghiorită, așa cum l-a numit și episcopul Hrisostom, singurul ierarh rezident în Muntele Athos undeva în apropierea Mănăstirii Lavra, care l-a cunoscut pe părintele Petroniu în toți acești ani. Episcopul Hrisostom, este fostul conducător al școlii de teologie „Athoniada” din Muntele Athos și afirma că în Muntele Athos printre cei care vin din alte locuri ale lumii puțini devin călugări aghioriți, iar Părintele Petroniu a fost unul dintre aceștia, cu tradiție specială isihastă, trăitor în duh asemenea părinților de demult. L-am cunoscut pe părintele Petroniu Tănase în 1993. A fost singura sa vizită în răstimpul celor 33 de ani de când plecase din România, mai precis în anul 1978.
Părintele Ciprian Apetrei
Avea peste 60 de ani.
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Avea 62-63 de ani. Deci, de atunci până la trecerea sa către cele veșnice părintele Petroniu a vizitat o singură dată România, în 1993. A fost momentul când l-am întâlnit și eu. Fiind arhidiacon am participat la marea sărbătoare a Moldovei, și anume la sfințirea mănăstirii de pe muntele Ceahlău la care s-a lucrat cu multă dăruire și jertfă. Se știe cât suflet s-a pus pentru zidirea acestei mănăstiri din Moldova, aflată la cea mai înaltă altitudine, așezată la aproximativ 1800 metri. Acolo a participat și părintele Petroniu Tănase venit în perioada respectivă pentru câteva săptămâni în România. Ceahlăul era aproape de satul său de obârșie, loc pe care le cunoștea din tinerețile sale. El s-a născut pe Valea Bistriței, iar de pe Muntele Ceahlău se vede de fapt satul său natal și întreaga zonă. Am și fost de altfel în satul Fărcașa, unde s-a înălțat după 1990 o frumoasă biserică.
Părintele Ciprian Apetrei
Satul său natal a suferit modificări față de perioada când s-a născut părintele, pentru că au mai avut loc permutări, inclusiv la Fărcașa din cauza lacului de acumulare.
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Părintele Petroniu a vorbit despre satul natal, mai ales despre evlavioasa sa mamă într-una din cele mai frumoase cărți care s-au scris în ultimii ani ‘Icoane smerite din ortodoxia românească’. Ultima icoană smerită, așa cum le-a numit el, era icoana mamei sale. Una dintre cele mai frumoase pagini pe care cineva le-ar fi putut închina mamei, mamei creștine, mamei simple și evlavioase care a purtat întotdeauna pentru ea și pentru copiii ei, opt la număr, dorul după cer.
Părintele Ciprian Apetrei
A avut iarăși o lucrare excepțională apărută la Editura TRINITAS, ‘Ușile pocăinței’, referitor la Triod, pentru că suntem în perioada Triodului. Este una dintre cele mai bune lucrări care arată totuși valoarea sa duhovnicească deosebită.
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Această lucrare a apărut la Iași cu ani în urmă și a fost prefațată de către Mitropolitul de atunci al Moldovei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel de astăzi și arată o altă latură a vieții părintelui Petroniu Tănase, aceea de teolog, de condeier, de inspirat pomenitor al părinților pe care i-a cunoscut pentru că lucrarea ‘Icoane smerite din ortodoxia românească’ prezintă câteva chipuri remarcabile de sfinți, ierarhi și monahi pe care i-a cunoscut. Între ei a fost Sfântul Ioan Iacob, din vremea când a ucenicit la Mănăstirea Neamț. A cunoscut mulți părinți din Mănăstirea Neamț pe când aceasta avea câteva sute de călugări. Asta a însemnat foarte mult, unii dintre ei, călugări recunoscuți, remarcabili, școliți, misionari, au plecat în lumea cea mare pentru a duce cuvântul Evangheliei și, de ce nu, renumele acestei mănăstiri. Așa a fost și monahul care l-a călugărit, Victorin Ursache, o vreme stareț al Mănăstirii Neamț, plecat apoi la Locurile Sfinte de la Ierusalim și în cele din urmă ca ierarh român pentru eparhia românească din cele două Americi (America și Canada).
Părintele Ciprian Apetrei
În data de 22 februarie după-amiază se muta la viața veșnică părintele Petroniu Tănase după ce, cu doar două săptămâni înainte, predase egumenia mănăstirii unuia dintre cei mai apropiați ucenici ai săi. Din informațiile pe care le-am primit și noi, știa de la medicul din Careea că nu mai avea mult timp de trăit și a făcut această trecere fiind încă în viață. Iată un om care, din punct de vedere duhovnicesc, primind pronosticul de la medic că este iminent sfârșitul său, a dorit să pună lucrurile în rânduială. Adică să nu plece din lumea aceasta fără să lase munca sa în rânduială la Schitul Prodromu. Apoi în data de 24 februarie, Schitul și-a luat rămas bun de la Părintele duhovnicesc, părintele Petroniu Tănase printr-o slujbă a înmormântării specifică Sf. Munte Athos. Ați participat din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la aceste evenimente și aș dori să ne vorbiți despre aceste evenimente pentru a înțelege, cum își ia rămas bun o obște monahală de la părintele duhovnicesc în ziua înmormântării.
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
În primul rând aș vrea să vă spun că Părintele Petroniu a fost al XIV-lea stareț sau egumen din istoria schitului românesc Prodromu. A condus această obște vreme de 25 de ani. Dacă nu mă înșel, în dipticul stareților el este al doilea ca lungime a perioadei de conducere. Mi se pare că starețul Veniamin a fost stareț 33 de ani. În orice caz, perioada în care s-a aflat la conducerea Schitului Prodromu a însemnat o perioadă de revigorare duhovnicească prin venirea unor monahi, și până în anul 1989, mă refer la anii 1978-1980 când au venit câțiva monahi din țară. Au găsit acolo călugări bătrâni, schitul era efectiv în ruină, în biserică ploua, se slujea într-unul din paraclise, dar nici paraclisele nu erau într-o stare bună. În Trapeză ploua, cele mai multe chilii erau dezafectate, o parte dintre plafoanele care separau etajele clădirilor căzuseră, pentru că acoperișul era spart, primăvara, toamna și în timpul iernii ploua foarte mult. De la anul 1860 când schitul a fost construit și s-a sfințit biserica nu s-au mai făcut mari intervenții. Câteva lucrări au avut loc la începutul veacului XX. După anul 1940 când din țară nu au mai venit monahi, nici ajutoare, după instaurarea regimului comunist, la Prodromu s-a instaurat ruina. Aceasta a fost starea pe care a găsit-o părintele Petroniu împreună cu ucenici săi când au ajuns la Prodromu. Toți părinți care au venit din țară au locuit o jumătatea de an în aceiași chilie, nu aveau ce mânca. Au introdus slujbele, au început să facă curățenie și au reparat câteva chilii în care s-au mutat. El a ajuns stareț șapte ani mai târziu în anul 1985. A fost o perioadă de foarte mari încercări pentru Prodromu și pentru acești părinți cu adevărat temerari. Realizările lor se văd, biserica mare este una dintre cele mai frumoase de la Muntele Athos, complet restaurată. Acolo unde nu exista pictură s-a pictat în interior, iar vechea pictură a fost curățită, s-a refăcut mobilierul, au fost aurite candelabrele, s-a restaurat catapeteasma. De asemenea, trapeza a fost refăcută, biblioteca amenajată după standardele care se cer în vremea noastră, iar chiliile monahilor, gropnița, atelierele de pictură de sculptură, prescurăria și toate celelalte dependințe ale mănăstiri s-au refăcut. Așa încât Prodromu, deși are statut de schit, este de fapt o adevărată mănăstire.
Părintele Ciprian Apetrei
Câți monahi sunt la Schitul Prodromu din Sfântul Munte Athos?
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Aproape 30 de monahi; gândiți-vă că atunci când au ajuns părinții au găsit șase sau șapte călugări, toți bătrâni, care în câțiva ani au trecut către Domnul.
Părintele Ciprian Apetrei
În ce zi ați ajuns la Schitul românesc Prodromu?
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Delegația pe care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a trimis-o la Sfântul Munte a plecat la trei ore după trecerea la cele veșnice a părintelui Petroniu. De obicei, înmormântările la Muntele Athos au loc ori în aceeași zi, ori cel târziu a doua zi. Când am plecat nu știam că înmormântarea va avea loc în ziua de joi, 24 februarie 2011, așa încât doream să ajungem miercuri acolo (23 februarie). Am călătorit toată noaptea și am ajuns la Muntele Athos în dimineața următoare, efectiv printr-o minune, pe care i-am atribuit-o părintelui Petroniu. Am călătorit până la schitul Prodromu cu câteva mici opriri la mănăstiri, pentru a ne închina la Careia, la vestita icoană Portărița sau Portaitissa de la Iviru, și la Mănăstirea Marea Lavră. Când am ajuns acolo era deja slujba Vecerniei, care se săvârșește în timpul iernii, în jurul orei trei. Imediat după Vecernie am săvârșit, în sobor, Slujba Panihidei. În astfel de cazuri și după Sfânta Liturghie și după Vecernie se săvârșește slujba Panihidei, o slujbă specială de pomenire pentru cel care a adormit întru Domnul. La Prodromu obștea era preocupată de evenimentul care avea loc a doua zi. În zilele obișnuite la Prodromu sunt ospătați vreo 20-30 de oameni, dar au trebuit să pregătească masa de pomenire, agapa, la care au participat aproximativ 200 de persoane, poate chiar mai mult, ceea ce pentru Muntele Athos este rar întâlnit, asemănător doar hramului.
Părintele Ciprian Apetrei
De unde au venit toți acești oameni?
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
În primul rând au venit monahii români răspândiți în tot muntele.
Părintele Ciprian Apetrei
Sunt așa de mulți?
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Da, sunt aproape 200. Nu au fost prezenți toți, unii dintre ei sunt bătrâni, alții au rămas la chiliile lor, pentru că cei mai mulți sunt la Prodromu și la Schitul Lacu. Mai sunt răspândiți la chilii sau pe la alte mănăstiri: Lavra, Vatopedu, Sfântul Pavel, Cutulmuș, dar numărul lor este destul de mic în mânăstirile grecești. Cei mai mulți sunt la Vatopedu, 10 sau 11 români, la celelalte mănăstiri sunt 2, 3-4 cel mult. La Schitul Lacu, de asemenea, sunt foarte mulți, schit care are viață idioritmică, nu chinovială cum este la Prodromu. De asemenea sunt întâlniți români și la alte câteva chilii românești, cum ar fi cunoscuta chilie de la Colciu, de la Sf. Ipatie, de la Sf. Gheorghe Capsala și din alte locuri ale muntelui.
Părintele Ciprian Apetrei
Când a avut loc înmormântarea?
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Înmormântarea a avut loc joi, 24 februarie.
Părintele Ciprian Apetrei
Dar de ce după ora 14:00?
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Au stabilit așa întrucât la ora 13:30 s-a oficiat Vecernia, s-a decalat programul.
Părintele Ciprian Apetrei
Nu s-a săvârșit de dimineață, pentru a-i aștepta pe cei care s-au anunțat
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Au fost așteptate câteva persoane din țară. Chiar unul dintre colaboratorii părintelui Petroniu, ierod. Iustinian Stoica, care a fost multă vreme economul schitului și care a lucrat mult cu părintele Petroniu la refacerea acestui așezământ românesc atonit, se afla în țară pentru rezolvarea unor probleme curente ale schitului, și de aceea au așteptat întoarcerea sa în Muntele Athos. Am fost impresionat de faptul că slujba de înmormântare care a început la ora 14:15 a durat trei ore și ceva. Au participat destul de mulți preoți, pentru muntele Athos patruzeci și ceva de slujitori înseamnă foarte mult. Soborul a fost condus de către episcopul Hrisostom, rezident în Mănăstirea Lavra, de fapt el locuiește la o chilie singuratică, undeva în apropiere de chilia Sfântului Nil Athonitul. De asemenea au venit reprezentanți ai multor mănăstiri, ceea ce a fost un semn de cinstire pentru părintele Petroniu și pentru schitul Prodromu. Au fost reprezentanți ai mănăstirilor Lavra, Vatopedu, Iviru, Simonospetra, Grigoriu, Filoteu, Sf. Pavel, Cutulmuș și Esfigmenu. Deci, aproape jumătate din mănăstiri au trimis reprezentanți. De asemenea a fost delegația care a venit de la București și care a prezentat mesajul Preafercitului Părinte Patriarh Daniel. Toate cuvântările au fost traduse în limba greacă de către părintele profesor Constantin Coman care a venit în acele zile la Muntele Athos, pentru că l-a cunoscut de mult timp pe părintele Petroniu. Au și avut o legătură de prietenie, părintele Petroniu i-a încredințat o parte din manuscrise părintelui Constantin Coman cu dorința de a fi publicate, ceea ce s-a și întâmplat. A fost citit și mesajul pe care ministrul de externe al României l-a trimis, prezentat de consulul general român de la Tesalonik. Mai întâi, a fost prezentat mesajul Preafericitului Părinte Patriarh, a urmat mesajul ministrului de externe și apoi a vorbit starețul de la Prodromu, Ierom. Atanasie Floroiu. Slujba înmormântării călugărilor săvârșită în tradiția atonită a cuprins 12 ectenii pentru cel răposat, tot atâtea rugăciuni Dumnezeul Duhurilor și aproximativ 40 de ecfonise rostite de către preoții slujitori. Canonul înmormântării călugărilor a fost cântat și nu citit. După înconjurul bisericii cu îndătinatele ectenii și rugăciuni procesiunea a mers către cimitir, unde trupul părintelui a fost așezat în pământ reavăn, fără sicriu, și lăsat să se odihnească întru așteptarea învierii și a vieții veșnice.
Părintele Ciprian Apetrei
Ce înseamnă acest moment la care ați participat în planul spiritualității ortodoxe române și a prezenței românești la Muntele Athos?
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
În primul rând înseamnă o icoană smerită pe care el, părintele Petroniu, a lăsat-o ortodoxiei românești și monahilor atoniți, așa cum a spus episcopul Hrisostom, afirmând că a fost ca un aghiorit, ceea ce înseamnă foarte mult. Rămâne un model și pentru ei, pentru călugării aghioriți, unii dintre ei trăitori la muntele Atos 70, 80 de ani, dintre care puțini au ajuns la o asemenea statură duhovnicească. S-a apreciat faptul că părintele Petroniu era prezent la slujbele bisericești și întotdeauna disponibil pentru dialog. A avut o înțelepciune pe care a dobândit-o în toți acești ani de viețuire la multe mănăstiri, dar și în preajma celui de-al doilea patriarh al României căruia i-a fost pentru doi ani secretar. La Mănăstirea Neamț a fost ucenicul Patriarhului Nicodim care l-a recomandat pentru studii. A văzut că avea stofă, l-a trimis la Seminarul de la Cernica să învețe carte și apoi la Facultatea de Teologie urmând în paralel și cursuri de Filosofie și Matematică. A fost hirotonit pe seama Catedralei Patriarhale în anul 1947. A făcut parte din clerul Catedralei Patriarhale din București, de aceea l-am și trecut în pomelnicul Catedralei, acolo unde sunt pomeniți slujitorii Catedralei din veac adormiți, adăugându-se în șirul preoților care au deservit într-o anumită perioadă acest Sfânt Locaș. A avut reale aptitudini de liturgist, de psalt, cunoscând foarte bine muzica bisericească, a fost preocupat de vechile manuscrise atonite, pe unele dintre ele le-a copiat și le-a psalmodiat la strană în timpul anilor de trăire în Grădina Maicii Domnului. De asemenea, a găsit timp, de multe ori noaptea, printre slujbe și ascultări, să scrie câte o pagină, toate acestea au rămas să vorbească despre această lucrare minunată a cuvioșiei sale.
Părintele Ciprian Apetrei
Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei vă mulțumesc pentru participarea în spațiul emisiunii Dialogurile Trinitas și pentru această evocare a părintelui Petroniu Tănase și mai ales a zilei în care obștea schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos și-a luat rămas bun de la părintele ei duhovnicesc.
Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Eram dator cu această evocare față de părintele și de aceea este bine să ne aducem aminte de înaintașii noștri.
Părintele Ciprian Apetrei
Părinte Arhimandrit vă mulțumesc foarte mult pentru participarea în spațiul emisiunii noastre.
