Catehezele Sfântului Ierarh Chiril al Ierusalimului, pomenit astăzi în Biserica noastră, ne oferă un tablou al administrării Sfintei Taine a Botezului în Țara Sfântă în secolul al IV-lea. Dintre cele cinci cateheze mistagogice, primele două sunt despre Botez, cea de-a treia despre Mirungere, iar ultimele două explică Liturghia euharistică din Noaptea Învierii.
Cuvintele Sfântului Chiril adresate din înaltul amvonului bisericii din Ierusalim cheamă pe cei ce doreau să înceapă pregătirea pentru a deveni creștini, arătându-le darurile la care sunt chemați: ‘Acum suflă asupra voastră, care aveți să fiți luminați, mireasma fericirii! Acum adunați florile cele duhovnicești ca să împletiți cununile cerești!’. Cei ce doreau să devină creștini se înscriau pe listele catehumenilor și treceau printr-o perioadă de învățătură și examene ce se putea întinde până la trei ani: ‘Deocamdată numele vostru vi s-a înscris și ați fost chemați la oaste. Purtați în mâini făclii pentru alaiul de nuntă și doriți să aveți viețuire cerească! Bună este intenția voastră! Iar ei îi urmează nădejdea’.
‘Disciplina arcana’
Din catehezele Sfântului Chiril, practica Bisericii numită de cercetători ‘disciplina arcana’: ‘Când se rostește cateheza și un catehumen te întreabă ce-au spus învățătorii, nu spune nimic celui de afară! Căci taină îți predăm și nădejdea veacului ce va să fie’. Prin aceasta înțelegem că inițierea în tainele creștinismului se făcea progresiv, și fiecare trebuia să parcurgă aceste etape pentru a le putea înțelege. Aceleași îndemnuri vin și pentru cei ce transmiteau prin manuscris aceste cateheze: ‘Dă spre citire aceste cateheze pentru cei care au să se lumineze, numai celor care se apropie de botez și celor credincioși care s-au botezat. În nici un caz nu le da nici catehumenilor și nici altora care nu sunt creștini, căci vei da socoteală Domnului. Dacă le transcrii, transcrie-le ca și cum Dumnezeu ar fi de față’.
Ultima fază a catehumenatului
Cele cinci cateheze mistagogice către cei de curând luminați, ale Sfântului Chiril al Ierusalimului, sunt cele care ne poartă, ca un arc peste ani, prin baptisteriile de secol IV. În al treilea an de catehumenat, la începutul Postului Mare avea loc examenul de admitere la Botez. Cel care trecea acest examen devenea ‘fotizomen’, adică ‘adus spre luminare’, ultima fază a catehumenatului. Ne putem alătura fotizomenilor din Palestina acelor vremuri pentru a asculta cuvântul ierarhului: ‘Mare lucru este botezul care vă stă înainte! Preț de răscumpărare pentru cei robiți, iertare păcatelor, moarte păcatului, renaștere sufletului, haină luminată, pecete sfântă care nu se poate strica, car către cer, desfătare a paradisului, pricinuitor al Împărăției, harismă a înfierii’.
După primele cinci săptămâni ale Postului Mare, candidatul primea Simbolul de credință, pe care îl rostea în sâmbăta Floriilor. Crezul de la Ierusalim din secolul al IV-lea era un simbol baptismal și poate fi reprodus din catehezele Sfântului Chiril.
Botezul din noaptea Învierii
Timpul săvârșirii Botezului era Sâmbăta Mare, în noaptea Învierii. Sâmbătă seara, în Anastasis, se săvârșea Privegherea, în timpul căreia erau aprinse mulțime de lumânări de la candela care arde neîncetat la Sfântul Mormânt. Botezul propriu-zis al fotizomenilor avea loc în Martyrium, în timpul citirii celor 12 Paremii vechi-testamentare.
Ritualul baptismal începea în pridvorul baptisteriului, în cadrul complexului arhitectonic de la Sfântul Mormânt, în partea de sud-vest a curții interioare care despărțea Basilica de Anastasis. Baptisteriul era alcătuit dintr-un hol și bazinul propriu-zis: ‘Ați fost așezați cu fața la apus și ați ascultat lepădările; apoi vi s-a poruncit să întindeți mâna și v-ați lepădat de Satana, ca și cum era de față’. Formulele lepădărilor pot fi reproduse din aceste cateheze și s-au păstrat în rânduiala baptismală până în zilele noastre: ‘Mă lepăd de tine, Satano!’, ‘Și de toate lucrurile tale’, ‘Și de toată trufia’, ‘Și de toată slujirea ta’.
Prin lepădarea de cel rău, omul se putea întoarce cu fața către răsărit, simbol al întoarcerii sale către Dumnezeu: ‘După ce te-ai lepădat de Satana și după ce ai rupt cu totul orice legătură cu el și vechile învoieli cu iadul, ți se deschide raiul lui Dumnezeu, pe care l-a sădit Dumnezeu spre răsărit, din care a fost izgonit strămoșul nostru din pricina călcării poruncii. Acest lucru ai închipuit tu când te-ai întors cu fața de la apus spre răsărit, care este ținutul luminii’.
Îndreptat către răsărit, candidatul rostea o scurtă mărturisire de credință: ‘Atunci ți s-a poruncit să spui: Cred în Tatăl și în Fiul și în Sfântul Duh și în botezul pocăinței. Despre acestea ți-am vorbit pe larg, cum a dat harul lui Dumnezeu, în catehezele de mai înainte’.
Toate acestea se petreceau în pridvor, după care se intra în baptisteriu, numit de Sfântul Chiril ‘Sfânta Sfintelor’: ‘Îndată ce-ați intrat, v-ați dezbrăcat de haine. Aceasta înseamnă că ‘v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu toate faptele lui’ Coloseni 3, 9′. Ritualul de administrare a Sfintei Taine a Botezului în Biserica Palestinei din secolul al IV-lea includea și o ungere prebaptismală: ‘Apoi, așa dezbrăcați, ați fost unși cu untdelemn sfințit din creștetul capului până la picioare. Astfel ați ajuns părtași măslinului celui bun, ai lui Iisus Hristos’.
Întreită cufundare, în numele Sfintei Treimi
Botezarea propriu-zisă se săvârșea în baptisteriu, prin întreită cufundare, în numele Sfintei Treimi, în urma mărturisirii credinței: ‘După aceasta ați fost duși la sfânta colimvitră a dumnezeiescului botez, după cum și Hristos a fost dus de pe cruce la mormântul care era alături. Fiecare din voi a fost întrebat de crede în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Ați mărturisit mântuitoarea mărturisire și v-ați cufundat de trei ori în apă și v-ați scos afară din apă tot de trei ori’. Abia din secolul al IV-lea cele trei afundări în apă au fost interpretate ca simbol al celor trei zile petrecute de Hristos în Mormânt, iar Sfântul Chiril este unul dintre martorii cei mai importanți: ‘În chip simbolic ați arătat prin asta îngroparea cea de trei zile a lui Hristos. Căci după cum Mântuitorul nostru a stat trei zile și trei nopți în pântecele pământului, tot așa și voi, prin întâia scoatere din apă, ați arătat prima zi a lui Hristos în inima pământului, iar prin cufundarea în apă ați indicat noaptea. După cum cel care e în noapte nu vede deloc, iar cel care e în zi este în lumină, tot astfel în timpul cufundării în apă erați ca în noapte și nu vedeați nimic; în timpul scoaterii din apă, însă, ați ajuns din nou ca în zi. În aceeași clipă ați și murit, dar v-ați și născut; iar acea mântuitoare apă v-a fost și mormânt, și mamă’.
Ritualul continua cu ungerea postbaptismală cu mir, la frunte și la celelalte simțuri. Cei botezați și îmbrăcați în Hristos erau numiți ‘unși’, însuși numele de Hristos însemnând aceasta: ‘Odată ce-ați ajuns părtași ai lui Hristos, negreșit sunteți numiți unși. Despre voi spune Dumnezeu: ‘Nu vă atingeți de unșii Mei’ [Psalmul 104, 15]’.
Liturghie euharistică, prima cuminecare
Urma deplasarea celor nou-botezați împreună cu episcopul din curtea interioară până în Anastasis, locul unde Mântuitorul a înviat. În procesiune, se mergea către Martyrium, acolo unde ceilalți credincioși așteptau priveghind sosirea neofiților, cei mai noi membri ai comunității, pentru a participa împreună la Liturghia Euharistică din Noaptea Învierii. La această slujbă, nou-botezații rosteau pentru prima dată rugăciunea ‘Tatăl nostru’, în comuniune, arătând că doar după baia nașterii celei de-a doua ne putem adresa lui Dumnezeu ca unui Tată.
Inițierea creștină la Ierusalim în secolul al IV-lea nu se încheia cu Botezul. În zilele de după Sfintele Paști, după Sfânta Liturghie din Martyrium, credincioșii mergeau în Anastasis pentru a li se explica semnificația ritualului pe care l-au trăit personal în noaptea de Înviere. Așadar, în Săptămâna Luminată a avut loc rostirea celor cinci cateheze mistagogice de către Sfântul Chiril al Ierusalimului: ‘Pentru că trebuie să vă întindem masa învățăturilor mai desăvârșite, haide să vă învățăm bine pe acestea, ca să vă puteți da seama de cele ce s-au făcut cu voi în acea seară a Botezului’. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 18 martie 2011).
