Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi pe Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca care prin viața ei de pocăință timp de 47 de ani în pustiul Iudeii este reperul cel mai important din aghiografia creștină a bucuriei pocăinței. De ce bucuria pocăinței? Pentru că la capătul celor 47 de ani de pocăință a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca stă bucuria sfințeniei pe care a dobândit-o prin postire și rugăciune pentru iertarea păcatelor. Biserica noastră Ortodoxă ne pune înainte în perioada Postului Mare modelul bucuriei pocăinței Sfintei Maria Egipteanca în două rânduri. O dată în cadrul Deniei Canonului Sfântului Andrei Criteanul din Săptămâna a V-a a Postului Mare când se citește integral viața Mariei Egipteanca ca model de pocăință scrisă de Sfântul Patriarh Sofronie al Ierusalimului. În al doilea rând în Duminica a V-a a Postului Mare ca un reper pentru toți cei ce se află în starea păcatului și a nepostirii că și pentru ei există timp de pocăință și de mântuire dacă urmează exemplul Sfintei Maria Egipteanca, adică bucuria pocăinței.
Sfânta Maria Egipteanca s-a născut în Egipt în jurul anului 445. Ea și-a început viața ca o tânără care-și urmează pasiunile trupești, fugind în Alexandria, departe de părinții ei, la vârsta de 12 ani. Acolo a trăit o viață de prostituată timp de 17 ani, cu toate că adesea refuza banii bărbaților cu care mergea, trăind mai degrabă din cerșit și din torsul inului. Însă, într-o zi a întâlnit un grup de bărbați care vroiau să călătorească pe mare, spre Ierusalim, ca să se închine Sfintei Cruci. Maria a mers cu ei în această călătorie, seducându-i pe rând de dragul distracției. Dar când grupul a ajuns la Ierusalim și au mers la biserică, Maria a fost oprită să intre în aceasta de o forță nevăzută. După trei încercări nereușite, ea a rămas afară, în curtea bisericii, unde a văzut o icoană a Maici Domnului. A început să plângă și să se roage din toate puterile către Maica Domnului ca să îi dea voie să vadă Sfânta Cruce; după aceea, a promis ea, va renunța la dorințele lumești și va merge oriunde îi va spune Maica Domnului.
După această convertire din inimă de la porțile bisericii, ea a mers în deșertul de lângă Iordan unde a început o viață de pustnică. Ea a trăit mulți ani doar cu trei pâini și după aceea cu rarele verdețuri ale pământului. Timp de 17 ani, Maria a fost chinuită de ‘fiare sălbatice – pasiuni și dorințe nebunești.’ După acești ani de tentații, totuși, ea a depășit tentațiile și a devenit ucenica Maicii Domnului.
După 47 de ani de pustnicie în singurătate, ea l-a întâlnit pe preotul Sfântul Zosima în deșert, care a convins-o să-i povestească viața sa. Sfânta Maria Egipteanca i-a povestit cu multă smerenie povestea ei în timpul acesta arătându-i preotului că are darul înainte vederii; ea știa cine a fost și cine era Zosima cu toate că niciodată nu se mai întâlniseră. La sfârșit, ea i-a cerut lui Zosima să se întâlnească iarăși anul următor la apusul soarelui în Joia Mare pe malurile Iordanului pentru a se Împărtășii.
Zosima a făcut exact cum i s-a cerut, cu toate că încă avea dubii legate de această experiență mai ales că soarele apusese deja. Apoi, Maria a apărut pe malul opus al Iordanului; trecând singură, ea a mers pe apă în mod miraculos și l-a întâlnit pe Zosima. Când el a încercat să-i facă o metanie, ea s-a tras înapoi spunându-i că un preot este mult superior și că pe lângă această el are cu el Sfintele Taine. Maria a primit Sfânta Împărtășanie și a trecut înapoi Iordanul după ce l-a instruit pe Zosima referitor la mănăstirea sa și după ce i-a dat iarăși întâlnire în locul unde s-au întâlnit prima dată peste un an. Când el a ajuns acolo, a găsit trupul Mariei împreună cu un mesaj scris pe nisip care îi cerea să o înmormânteze și îi spunea că murise imediat după Împărtășanie în anul anterior (și trupul îi fusese adus în mod miraculos acolo unde era așezat). Astfel Zosima, uimit, a început să sape, dar a obosit curând; atunci s-a apropiat un leu care a început să îl ajute după ce lui Zosima i-a trecut frica de această creatură. Astfel, Sfânta Maria Egipteanca a fost înmormântată. Zosima s-a reîntors la mănăstire, le-a povestit tuturor ceea ce văzuse și le-a dat multe sfaturi bune călugărilor și starețului de acolo. El a murit la aproape o sută de ani în aceeași mănăstire. Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca a trecut la Domnul în anul 522.
