Dintre toate cântările și rugăciunile din timpul Postului Mare, o scurtă rugăciune reprezintă o particularitate specifică acestei perioade. Tradiția creștină o atribuie unui mare învățător al vieții duhovnicești, Sfântul Efrem Sirul, trăitor în veacul al IV-lea, unul din cei mai cunoscuți și prolifici imnografi răsăriteni.
„Începutul acestei rugăciuni se face în Săptămâna brânzei, adică săptămâna premergătoare Postului Mare și în această săptămână se rostește în două zile, miercuri și vineri, la toate slujbele care se fac în Biserică, mai ales în Mănăstiri. După aceea, în timpul propriu-zis al Postului Mare se rostește în fiecare zi la toate cele șapte laude, cu excepția celor două zile, sâmbătă și duminică. Apoi, această rugăciune se rostește și în Săptămâna Sfintelor Patimi în primele trei zile, luni, marți și miercuri. Astăzi fiind Sfânta și Marea Zi Miercuri s-a rostit pentru ultima dată la Obednița care precede Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite”, a explicat Arhim. Clement Haralam de la Schitul românesc Podromu de la Muntele Athos, după cum informează TRINITAS TV.
Atunci când se rostește rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, credincioșii se închină aplecându-se până la pământ, metania fiind semnul pocăinței dar și al ridicării din păcat.
Alături de Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, alte elemente de cult definitorii pentru Postul Mare sunt Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, Canonul Sfântului Andrei Criteanul și Deniile din Săptămâna Patimilor.
