Mii de credincioși ortodocși din Bihor, din județele limitrofe, dar și din alte colțuri ale țării, au participat în Vinerea Luminată, de Izvorul Tămăduirii, la hramul Sfintei Mănăstiri Izbuc din Eparhia Oradiei. Sfânta Liturghie a fost oficiată de episcopul locului, Preasfințitul Părinte Sofronie, împreună cu un numeros sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, în altarul de vară al mănăstirii, după cum ne informează părintele Cosmin Tripon.
Ctitorită de vrednicul de pomenire episcop Roman Ciorogariu al Oradiei, pe locul unei străvechi vetre de sihăstrie românească, în preajma unui izvor cu ape tămăduitoare, Mănăstirea Izbuc își serbează în fiecare an, la Izvorul Tămăduirii, primul hram, încă de la sfințirea primei ei biserici, la 15 August 1932. Atrași de renumele acestei mănăstiri dar și de accesul facil auto până în curtea sfântului așezământ, în ultimii anii, tot mai mulți pelerini îi calcă pragul pentru apa izvorului „Izbucul de la Călugări”, cât și pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, existentă în mănăstire încă din momentul întemeierii acesteia.
În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Sofronie a explicat semnificația cuvintelor Mântuitorului „Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica” din pericopa evanghelică a sărbătorii, precum și rolul Maicii Domnului de protectoare a tuturor călugărilor și a mănăstirilor, dimpreună cu toți pelerinii acestora.
Cuvintele acestea au fost rostite de Domnul înainte de patima Sa și sunt „o profeție referitoare la patima Sa de bunăvoie, la moartea pe cruce și la învierea Sa. Templul la care se referă Mântuitorul nu înseamnă templul ridicat de oameni în cinstea slavei lui Dumnezeu, ci înseamnă Templul Trupului Său, descoperind oamenilor, prin aceasta, dumnezeirea Sa, slava dumnezeirii, toată plinătatea dumnezeirii: Dumnezeu adevărat și om adevărat, Dumnezeu desăvârșit locuind în omul adevărat, o singură persoană, aceea a Fiului lui Dumnezeu, Care și-a luat fire omenească, trup omenesc și suflet, trup care avea să fie dat morții pentru păcatele noastre, și apoi, cu puterea Sa dumnezeiască, să învie acest trup”, a arătat Preasfinția sa.
„Mântuitorul, însă, a profețit și despre dărâmarea templului din Ierusalim, ceea ce s-a și petrecut. Templul a fost ras de pe fața pământului și până astăzi a mai rămas doar zidul din apus, din afară al templului, iar în locul templului de pe Muntele Sionului se ridică astăzi, pe acea esplanadă, Moscheea lui Omar”, a mai arătat chiriarhul Oradiei.
În Sfânta Scriptură trupul este numit, adeseori, ca loc în care trebuie să se sălășluiască Dumnezeu. De aceea, pe tot parcursul vieții sale, de la naștere și până la mormânt, creștinul duce o luptă duhovnicească „în vederea dobândirii sfințeniei”. Acest lucru se realizează prin împărtășirea cu „Sfintele, Preacuratele și de viață făcătoarele Taine”, dar și prin alte mijloace arătate de Biserică: „Participarea la slujbele Bisericii ne sfințește pe noi. Rugăciunea, de asemenea ne sfințește pe noi. Fapta bună săvârșită în numele Domnului ne sfințește pe noi. Tot ceea ce face creștinul ca și faptă bună este izvor de sfințire prin lucrarea harului împreună cu omul, cu creștinul, o împreună lucrare în vederea transformării omului creat după chipul lui Dumnezeu în templu al lui Dumnezeu, templu în care să locuiască slava lui Dumnezeu, pentru ca omul să ajungă să fie asemenea cu Dumnezeu”, a subliniat Preasfințitul Sofronie.
Pe de altă parte, „nu numai creștinul este chemat să devină templul lui Dumnezeu, ci și adunarea laolaltă a creștinilor, adică Biserica. Prin aceasta, în mod tainic, Mântuitorul profețește nu numai despre patima și învierea Sa, ci și despre întemeierea Noului Ierusalim, a Noului Israel, a Noului popor al lui Dumnezeu, poporul creștin, al Noului Templu, al Noului Sion, adică Biserica”, a accentuat Preasfinția sa.
Acest aspect al lucrării lui Dumnezeu este cuprins „în mod tainic și simbolic în icoana Maicii Domnului, care l-a purtat în sânul ei pe Fiul lui Dumnezeu, de la care Acesta și-a luat firea omenească”. Dacă în urmă cu o săptămână, în Vinerea Patimilor, o vedeam pe Maica Domnului suferind lângă Crucea Fiului ei, fiind încredințată, spre grijă, ucenicului iubit, astăzi, în Vinerea Luminată, ne bucurăm de minunile ei, văzând-o în strălucire și slavă: „Maica Domnului a săvârșit necontenit minuni în Biserică, peste tot unde sunt icoane ale ei, pentru că toate icoanele Maicii Domnului sunt făcătoare de minuni. Depinde de credința noastră ca minunile să lucreze în viața noastră, iar în această zi specială, a Izvorului Tămăduirii, o vedem pe Maica Sfântă nu numai în bucuria Învierii Fiului ei, ci ca grabnică, puternică și mult folositoare și ajutătoare. Ea ajută obștile creștine, bisericile din toată lumea, care astăzi o preamăresc, și mai ales acolo unde sunt hramuri ale ei, hramul Izvorul Tămăduirii și icoane făcătoare de minuni, cum este și locul sfânt în care ne aflăm, un loc binecuvântat de Maica Domnului, un loc iubit de Maica Domnului, un loc apărat de Maica Domnului, ocrotit de Maica Domnului, cum sunt, de altfel, toate mănăstirile, care, toate, sunt Case ale Maicii Domnului, ea fiind considerată, în mod duhovnicesc, ca stareța tuturor mănăstirilor, și a celor de maici, și a celor de călugări”, a spus în încheiere Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie.
După săvârșirea Sfintei Liturghii, soborul slujitor, în frunte cu Ierarhul, și miile de credincioși prezenți, s-au deplasat în procesiune spre izvorul din incinta mănăstirii unde a fost săvârșită Sfințirea mică a apei. La final, toți credincioșii au primit și merinde pentru trup, bucate tradiționale alese, care au întregit bucuria și frumusețea praznicului.
