La Tecuci s-au întrunit, sâmbătă, 30 aprilie 2011, tineri din întreaga țară din Oastea Domnului, asociație creștin-ortodoxă care își desfășoară activitatea cu binecuvântarea Sfântului Sinod în multe comunități parohiale din eparhiile Bisericii noastre, în țară și în străinătate, informează „Ziarul Lumina”. Mai întâi se impun câteva date despre această importantă slujire a credincioșilor ortodocși atât în cadrul asociației, cât și al parohiilor noastre.
Precum se cunoaște, Oastea Domnului a apărut în condițiile vieții românești din perioada interbelică, în mijlocul multor frământări, inclusiv de natură spirituală, accentuate de tendințe seculare, pe de-o parte, iar pe de alta, de iminenta așezare a regimurilor totalitare, care a culminat cu dictatura ateo-comunistă.
Astfel, la Sibiu, pe lângă alte inițiative misionare la nivelul comunităților parohiale, Mitropolitul Nicolae Bălan a binecuvântat înființarea unei asociații de credincioși devotați Bisericii, dornici de mai multă rugăciune și de manifestări spiritual-duhovnicești menite să reaprindă ‘focul’ credinței de sub ‘spuza’ nepăsării, a patimilor și a indiferentismului religios. Animator principal al acestei mișcări, începută mai întâi prin conferințe religios-morale în aula Institutului Teologic de atunci, din Sibiu, cu concursul profesorilor universitari, a fost pr. Iosif Trifa, duhovnic al prestigioasei instituții de cultură teologică pomenită.
S-au editat reviste, materiale de propagare în masă a adevărurilor de credință ș.a.
Mulți creștini au aderat la Oastea Domnului în marea majoritate a parohiilor ardelene, apoi în Moldova, și nu numai.
Timpul și ispitele inerente unei astfel de misiuni înregistrează atât aspecte pozitive, cât și complicate controverse, asupra cărora s-au aplecat, cu răbdare și jertfelnicie, atât slujitorii Bisericii, cât și credincioșii Oastei Domnului.
Perioada comunistă nu a fost favorabilă apostolatului laicilor în Biserică, așa că și Oastea Domnului a trecut prin aceleași privațiuni și limitări.
De îndată ce a fost posibil, după 1989, Sfântul Sinod a hotărât nu numai reactivarea activității Oastei Domnului, ci și dinamizarea misiunii mirenilor, spre binele și ajutorul atâtor suflete însetate de Cuvântul lui Dumnezeu și dornice de înaintare în urcușul duhovnicesc.
Sfatul frățesc, organismul statutar al Oastei Domnului, s-a reorganizat la Sibiu și funcționează cu rezultate bune, chiar dacă se întâmpină, ca în toată viața bisericească și omenească, dificultăți. Amintim doar eforturile comune în Biserică pentru păstrarea unității asociației, confruntată cu unele tendințe de divizare.
Publicația ‘Iisus Biruitorul’, buletinul Oastei Domnului, apare cu binecuvântarea Sfântului Sinod și încearcă să realizeze o mai strânsă legătură cu lucrarea pastoral-misionară, liturgică, educațională și social-filantropică a Bisericii noastre.
O recentă publicație a Oastei Domnului ‘Omoforuri – Arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române despre Oastea Domnului’, Sibiu, 2008, confirmă cele afirmate mai sus. De exemplu, prof. Gheorghe Precupescu, vicepreședinte al Oastei Domnului, afirmă răspicat și responsabil: ‘Oastea Domnului nu este ceva mai mult decât Ortodoxia’! Când se referă la tendințele de disidență în Oaste, tot dânsul se întreabă, întrebându-ne pe toți: ‘Nu știm ce ierarh le va putea da binecuvântarea de funcționare canonică’ (op. cit, p. 25), adică nimeni dintre cei ce se află în această asociație nu trebuie să se despartă de Biserică, de toată învățătura ei, de toată slujirea ei liturgică, de Sfintele Taine și de ierarhia legiuită canonic de rânduielile ortodoxe.
Evident, se poate observa și un specific al Oastei Domnului în ceea ce privește rugăciunea sau cântările religioase, în cadrul adunărilor în casele respective. Nu de puține ori, mai ales în contemporaneitate, se introduc și instrumentele muzicale, menite să amplifice atmosfera specifică asociației.
Despre aceste creații utile păstrării religiozității de factură poetico-popular creștină, inspirată de Evanghelie, Preafericitul Părinte Daniel spune în sus-pomenita carte: ‘Cântările Oastei Domnului, inspirate din Evanghelie, au un conținut spiritual și moral accesibil credincioșilor de toate vârstele, ele cultivă iubirea față de Hristos și față de semeni sub forma unei sensibilizări poetico-populare, asemenea colindelor și cântecelor de pelerinaj. Asociația ortodoxă română Oastea Domului, când rămâne profund înrădăcinată în tradiția Ortodoxiei, constituie un sprijin major în misiunea Bisericii noastre’ (ibidem, p. 30).
Evident, acest aspect a fost semnalat tocmai pentru a nu se crea o nouă formă de manifestare, care să se distanțeze de rădăcinile ființiale ale Ortodoxiei, cultul ei, care nu-i de inspirație umană, ci cerească, cu scopul îndumnezeirii, ridicării omului la capacitatea de a se împărtăși din puterea și harul energiilor divine necreate, și nu de a diminua dimensiunea acestora prin atitudini pornite din experiența umană.
De aceea, participarea activă a credincioșilor Oastei Domnului la întreg programul liturgic al Bisericii ajută pe toți la realizarea comuniunii văzute cu ceilalți creștini din parohie.
Evident, preotul are îndatorirea sfântă de a încuraja lucrarea Oastei Domnului potrivit multiplelor cerințe și specificului programelor aprobate de Sfântul Sinod, iar credincioșii Oastei, pe aceea de a urma învățătura Bisericii, așa cum o propovăduiește și o împlinește în timp toată Ortodoxia.
Așa credea și regretatul mitropolit Antonie al Ardealului: ‘Eu cred că participarea tuturor fraților din Oastea Domnului la viața Bisericii este esențială. Viața Bisericii este îmbogățită de creștinii adevărați ai Oastei Domnului… ei sunt tot atât de activi împreună cu preoții la săvârșirea Sfintelor Taine și își duc viața în lumina Sfintelor Taine și în lumina vieții bisericești din parohie… Când sunt smeriți, când întrebările lor sunt sincere, atunci și eu mă simt bine să le răspund cu toată convingerea’ (ibidem, pp. 80-81).
Se subliniază, așadar, dubla responsabilitate a păstorului, dar și cea a păstoriților, fără a se constitui cumva parohie în parohie, sau grupare mai mică în una mai mare. Astfel de tendințe sunt de îndreptat cu luare aminte, cu multă rugăciune, cu smerenie și cu discernământ, spre zidire, și nu spre dărâmare ori risipire.
Tendinței de a se particulariza a credinciosului Oastei în cadrul comunității trebuie să-i răspundem pastoral. Așa arată și mitropolitul Bartolomeu al Clujului: ‘Sigur că trebuie să fim foarte atenți. Eu i-am îndemnat întotdeauna pe ostași să nu capete conștiința de sine, că adică sunt mai buni decât alți creștini, pentru că se contravine principiului smereniei’ (ibidem, p. 66).
O mărturie similară ne-a oferit-o înțeleptul arhiepiscop Antim al Dunării de Jos, care – trebuie să subliniem special în acest articol – a avut un rol special în sprijinirea lucrării misionare echilibrate și benefice Bisericii în perioada de marginalizare a Oastei în comunism.
În urma unei interesante înțelegeri cu poetul Oastei, Traian Dorz, la Catedrala arhiepiscopală din Galați s-a inițiat un program liturgic, pastoral și misionar care trebuie mereu activat, cunoscut și promovat spre o tot mai profundă implicare a credincioșilor în viața reală a Bisericii.
Programul constă în participarea activă a credincioșilor de la Oaste la Vecernia de duminică seara, apoi lecturile patristice, pe teme alese, de interes duhovnicesc și practic în viața creștină, lecturile biblice și intervențiile preotului și ale credincioșilor pregătiți în acest sens.
De aici îndatorirea sfântă a slujitorilor din toate parohiile în care activează Oastea Domnului, de promovare a programelor misionare în cadru liturgic, în biserică și apoi în casele de adunare, tot cu participarea sa. De asemenea, Sfatul frățesc de la Sibiu și cele zonale se cuvine să acorde toată atenția acestui prea important aspect al înrădăcinării activităților Oastei Domnului în programele misionare ale Bisericii.
O astfel de mărturie plină de entuziasm și de speranță ne-a oferit și adunarea pe țară a tineretului Oastei Domnului din Biserica Ortodoxă Română la Tecuci. Locul întrunirii a fost fixat la Catedrala ‘Sfântul Gheorghe’ din oraș, sâmbătă, 30 aprilie.
O procesiune care a mărturisit despre credința cea adevărată
Șase preoți slujitori în comunitățile Oastei Domnului din diferitele parohii din Patriarhia Română și 14 din Arhiepiscopia Dunării de Jos, din majoritatea localităților unde se află comunități ale asociației, în mijlocul mulțimii tinerilor și al credincioșilor prezenți, au săvârșit Sfânta Liturghie.
Arhiepiscopul Dunării de Jos a animat cântarea liturgică în mijlocul celor prezenți și astfel ‘toată suflarea’ a preamărit pe Domnul înviat, ca semn al reînvierii duhului comunitar și al mărturisirii unității sfinte sub Pantocrator, ca icoană vie a frățietății și solidarității creștine și umane. Cât de importantă este adunarea sub protia cerească a Mântuitorului la Sfânta Liturghie, oficiată de sfințitul slujitor și păstor văzut al tuturor credincioșilor! Din izvoarele harului țâșnesc apoi ‘râuri’ de apă vie care adapă toată suflarea și astfel se întrevăd ‘mugurii’ și ‘florile’ dreptei credințe – tinerii în Biserică!
Așa s-au petrecut frumoasele etape: liturgică, apoi catehetică și spiritual-culturală la întrunirea națională a tineretului Oastei Domnului de la Tecuci în Săptămâna Luminată. Tema întrunirii: ‘Tânărul în Hristos pe calea familiei’ a reprezentat o entuziastă participare a tinerilor Oastei Domnului, pe plan național, la programul Sfântului Sinod, închinat Sfintei Taine a Botezului și Sfintei Taine a Căsătoriei.
Arhiepiscopul Dunării de Jos a transmis, mai întâi, mesajul de binecuvântare al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și apoi a prezentat, în cuvântul său, legătura profundă dintre lumina Învierii Domnului și veșmântul luminos al Botezului, în întărirea credinței și în promovarea virtuților creștine în viața de zi cu zi a tinerilor Bisericii.
După ce a fost binecuvântat steagul Oastei Domnului, a urmat o procesiune prin oraș cu o oprire la Statuia Cercetașului, după care s-a continuat programul la sala special amenajată pentru acest important eveniment al tinerilor creștini misionari ai luminii dreptei credințe și ai frumuseții familiei creștine în viața Bisericii și a neamului românesc.
În ansamblul ei, întrunirea tineretului Oastei Domnului pe plan național, la Tecuci, s-a constituit într-o mărturie luminoasă a comuniunii dintre ierarhii Sfântului Sinod, preoțime și credincioșii Oastei Domnului, menite să dinamizeze și mai mult lucrarea misionară a credincioșilor într-o societate tot mai secularizată și provocată de ofertele consumismului, egoismului, patimilor urii și indiferenței față de aproapele.
Credincioșii Oastei Domnului, asociație creștin-ortodoxă care ființează și activează cu binecuvântarea Sfântului Sinod, pot contribui benefic la înduhovnicirea tinerilor și a tuturor celor ce fac parte din comunitățile parohiale, în strânsă legătură harică, spiritual-liturgică și filantropică cu toți credincioșii ortodocși păstoriți de ierarhii și preoții noștri.
Să rămână în inimile tuturor nu doar amintirea unei primăvăratice întruniri a tinerilor Oastei Domnului la Tecuci, ci mai ales puterea sfântă a comuniunii în lumina Sfintei Învieri!
