Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul celei de-a IV-a ediții a Simpozionului Național „Dialogul dintre teologie, filosofie și știință„, cu tema „Realitatea și semnificația spațiului – abordare teologică, filosofică și științifică„, Mănăstirea Caraiman, 29 septembrie – 02 octombrie 2011:
Preacucernici Părinți Profesori,
Domnilor Profesori,
Onorată asistență
În ultimul deceniu, spațiul eclesial și spațiul universitar s-au deschis într-un mod semnificativ și fructuos într-un efort comun pentru cultivarea cu discernământ a dialogului dintre teologie, filosofie și știință, valorificând competențele specifice acestora.
Un proiect important în cooperarea Bisericii Ortodoxe cu Universitățile românești este și acest Simpozion Național dedicat dialogului dintre teologie, filosofie și știință. Primul eveniment de acest fel a avut loc în anul 2007, iar edițiile desfășurate până acum au adunat un număr important de profesori, cercetători și teologi din spațiul universitar românesc.
Anul acesta, este în plină desfășurare proiectul „Cursuri despre relația dintre religie, filosofie și știință din perspectivă creștin-ortodoxă.’ Acesta este rodul cooperării dintre Patriarhia Română, Centrul de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie și Știință al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Centrul de Dialog și Cercetare în Teologie, Știință și Filozofie din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București.
Credem că, având în atenție educația și formarea continuă a profesorilor din învățământul preuniversitar, proiectul reprezintă un demers foarte bun pentru o receptare mai corectă a raportului dintre religie și știință în cadrul programelor școlare din învățământ liceal și pentru diversificarea ofertei de pregătire continuă a preoților, profesorilor, masteranzilor și studenților, în cadrul școlilor de vară și a cursurilor de scurtă durată. În același timp, prin colaborarea directă dintre Patriarhia Română și Universități, precum și prin autorizarea cursurilor și programelor de formare de către autoritățile din domeniul educațional și bisericesc, proiectul sporește credibilitatea dialogului dintre teologie și știință deopotrivă în spațiul academic și eclesial românesc.
În cadrul proiectului „Cursuri despre relația dintre religie, filosofie și știință din perspectivă creștin-ortodoxă‘ susținut de Fundația John Templeton, proiect aflat în faza de implementare, sunt prevăzute organizarea unor școli de vară. Întrucât, în același timp, în luna septembrie a acestui an este programată să se desfășoare a IV-a ediție a Simpozionului Național „Dialogul dintre teologie, filosofie și știință”, cu tema „Realitatea și semnificația spațiului – abordare teologică, filosofică și științifică”, și ținând seama de faptul că ambele evenimente vizează dialogul dintre teologie, științe și filosofie s-a considerat oportună desfășurarea simultană a acestor întâlniri. Credem că în acest fel, impactul lucrărilor Simpozionului Național va fi mai mare, întrucât participanții la Școala de vară vor avea posibilitatea să interacționeze cu un număr mai mare de profesori, în aspecte legate de tematica menționată.
De aceea, considerăm necesară și binevenită desfășurarea celui de-al patrulea Simpozion Național dedicat dialogului dintre teologie, filosofie și știință, împreună cu cele două școli de vară planificate în cadrul programului național aflat în desfășurare. Vedem în toate acestea expresia cooperării consolidate dintre Biserică și Universitate, în intenția comună de conturare a unei perspective edificatoare cu privire la lume și viață, în condițiile în care în contextul actual diferite rezultate ale cercetării științifice din domenii de vârf ale științelor universului și ale vieții au deschideri semnificative către perspectiva filosofică și teologică.
Deși în ultimii ani în Romania s-au desfășurat mai multe programe care au urmărit promovarea dialogului dintre teologia ortodoxă și știință, subiectul este încă insuficient cunoscut în mediul științific și universitar, eclesial și educațional. Mai mult chiar, cultura dialogului și roadele unei deschideri între ariile teologiei, filosofiei și științei, sunt insuficient prezente în spațiul mai general al societății românești. Asumarea eclesială a dialogului dintre teologie, filosofie și știință are implicații existențiale, valorificându-se coordonata misionară a Bisericii, întărind totodată reciprocitatea dintre slujirea Bisericii și exigențele academice specifice cercetării științifice.
Putem remarca aici, în mod special, considerațiile Părintelui Dumitru Stăniloae, făcute în lucrările sale de teologie, cu privire la rezultatele științei, la strădaniile de cunoaștere dezvoltate într-o perspectivă cuprinzătoare, actualizându-se cu fidelitate și în mod creator reperele Tradiției fundamentate patristic și eclesial. Multe mențiuni de acest fel sunt prezente în cele trei volume de teologie dogmatică, în notele ample pe marginea traducerii pe care a făcut-o la Ambigua, în notele scrise la Răspunsuri către Talasie, ale Sfântului Maxim Mărturisitorul sau în Teologia Mistică și Ascetică.
În fiecare dintre aceste locuri, ca și în multe alte lucrări, Părintele Dumitru Stăniloae exprimă o perspectivă luminoasă, edificatoare referitoare la dorința omului de a explora lumea. În mențiunile sale sunt recuperate deopotrivă eforturile consecvente ale rațiunii umane de a găsi explicații și legi care să exprime și să explice modul în care se desfășoară procesele fizice din univers, dar și efortul mai larg, din orizontul filosofic și teologic, care urmărește valorificarea înțelesurilor cu privire la lume și viață.
În lumina acestor considerații, considerăm că tema simpozionului din acest an, „Realitatea și semnificația spațiului – abordare teologică, filosofică și științifică”, este deosebit de relevantă pentru prezentul societății noastre. Aceasta pentru că și explorările științifice ale spațiului cosmic, și reflecția filosofică ce caută să cuprindă și să lumineze spațiul tainic al persoanei umane, dar și preocupările de organizare ce vizează spațiul comunitar, ca loc al solidarității și acțiunii comune a oamenilor, se dovedesc a fi semnificative în planul vieții spirituale, ca întreprinderi omenești ce urmăresc spiritualizarea spațialității lumii, și umplerea ei cu un sens cuprinzător.
Sunt relevante aici, în exprimarea acestei cuprinderi a spațialității într-o perspectivă spirituală creștină, considerațiile Părintelui Dumitru Stăniloae care subliniază că ființa omenească, subiect îmbrăcat în trup, are nevoie de o „existență alăturată”, și de aceea, „de un spațiu”, și încă „de un spațiu larg de mișcare liberă” (Pr. Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, Editura IBMBOR, București, 1996, p. 139). Spațialitatea, pentru Părintele Dumitru Stăniloae, își găsește temei chiar în Dumnezeu Tripersonal, întrucât e intim legat de comuniunea între persoane: „Spațiul își capătă și își menține o realitate mai sigură, când îl refer nu numai la mine, ci și la alte persoane, când pot spune și trebuie să spun: de la mine până la cutare e atâta distanță. Spațiul e o relație interpersonală…”(Ibidem, p. 140).
De aceea, adaugă Părintele Stăniloae, câtă vreme e folosit pentru evitarea comuniunii, spațiul se dovedește a fi „o realitate chinuitoare”(Ibidem), în timp ce în relația iubitoare dintre persoane spațiul se transfigurează, ajungând să fie „copleșit de subiectivitatea acelei persoane”(Ibidem, p. 142). Considerații de acest fel relevă deopotrivă multiplele înțelesuri ale spațialității, receptate în diverse planuri, personal, comunitar sau cosmologic, dar și puterea de semnificare spirituală a spațialității pe care o evidențiază gândirea patristică răsăriteană, obișnuită să scoată la iveală toate aspectele vieții și ale lumii prin iubirea și lucrarea lui Dumnezeu.
În final ne exprimăm convingerea că atât ediția a IV-a a Simpozionului Național, cât și programul actual în cuprinsul căruia se desfășoară acest simpozion, extinde și consolidează cooperarea între Biserică și Universitățile din Iași și București, contribuind la promovarea conștiinței dialogului și la fructificarea întâlnirii dintre tradiția religioasă ortodoxă și cea științifică, cu un impact major în rândul profesorilor de religie din mediul liceal, a preoților din centrele eparhiale și a studenților de diferite specializări din cele două centre universitare. De asemenea, prin materialele prezentate, prin intermediul presei audio-video și prin intermediul volumul editat la finele acestui simpozion, roadele dialogului se vor putea extinde și mai mult, promovându-se această cultură a deschiderii și cooperării în rândul publicului larg și la nivelul întregii societăți românești.
†DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
