La Catedrala patriarhala, Sf. Liturghie a fost oficiata de catre PS Sebastian Ilfoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor

In cuvantul de invatatura, PS Sa a evidentiat semnificatiile pericopei evanghelice citite in aceasta Duminica de dupa sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci: ‘Viata aceasta, daca voim sa fim crestini si, mai ales, daca voim sa ne situam in Imparatia cerurilor, trebuie sa o abordam ca pe o cruce, ca pe o lupta, ca pe o jertfa, tot ce presupun aceste notiuni pentru ca, a nu-ti asuma viata ca o cruce si a nu o purta de dragul lui Hristos, poate sa duca la autosituarea dincolo de Hristos. Fiecare dintre noi sa lucreze in viata aceasta ca sa inceapa, inca de aici de pe pamant, sa traiasca si sa experimenteze viata in Hristos si, implicit, Imparatia cerurilor, despre care, iata, Evanghelia de astazi ne spune ca trebuie sa inceapa de pe pamant. Fericirea sau nefericirea noastra trebuie sa inceapa inca de aici’. PS Sa a subliniat si cele trei intelesuri care se desprind din pericopa evanghelica citita in Duminica de dupa sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci. PS Sebastian a explicat un al indemn al Domnului nostri Iisus Hristos adresat celor care vor sa se mantuiasca: ‘Auziti ce spune Hristos: ‘Cel ce va voi sa-si mantuiasca sufletul sau si-l va pierde, iar cel care-si va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelia Mea, acela il va castiga’. Si va intreb: Cum adica, cel ce va voi sa-si mantuiasca sufletul si-l va pierde? Nu este exact ceea ce ar dori fiecare dintre noi, sa ne mantuim sufletul? Oare ni-l vom pierde pentru faptul ca dorim sa ni-l castigam pentru viata de dincolo? Ce vrea sa spuna Evanghelia de astazi? Uitandu-ne la cuvintele despre care v-am vorbit mai inainte, si anume despre crucea ca viata. Cuvintele acestea grele din Evanghelia de astazi, ca ‘cine va voi sa-si mantuiasca sufletul sau, il va pierde’, trebuie intelese in felul urmator: cine va voi sa-si scape viata sa, sa-si crute viata sa, acela si-o va pierde. Pentru ca a vorbit, mai inainte, Hristos de viata, viata ca o cruce, de aceea, intelesul este: cine va voi sa-si crute viata sa, adica sa si-o menajeze si sa nu si-o puna in slujba lui Hristos, si sa nu si-o jertfeasca de dragul lui Hristos. Cine va cauta in sensul lumii acesteia sa-si scape viata, adica sa si-o menajeze si sa nu o inteleaga sa o abordeze ca o lupta, ca o jertfa, acela si-o va pierde, pentru ca va deveni in fata lui Hristos inutila. Hristos ne-a chemat in viata aceasta la lupta si la cruce si ne-a cerut-o pentru ca El Insusi mai inainte de noi a facut-o’.