În fiecare an, la data de 25 noiembrie, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina și pe Sfântul Mare Mucenic Mercurie, prilej cu care mai multe biserici din țara noastră își prăznuiesc hramul. În București, Sfânta Ecaterina este ocrotitoarea spirituală a Paraclisului Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, dar și a Bisericii „Belvedere”, care se află situată pe strada Cărvunarilor, lângă Maternitatea Giulești din cartierul Regie și unde este adăpostit un fragment din moaștele sfintei. De asemenea, Sfântul Mercurie a fost ales ca ocrotitor spiritual al Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”, din Protopopiatul III Capitală.
1. Sfânta Mare Muceniță Ecaterina s-a născut și a crescut în orașul Alexandria Egiptului. Provenind dintr-o familie de rang înalt, Ecaterina a beneficiat de multe privilegii, a studiat foarte mult, astfel că, la vârsta de 18 ani, era cunoscută pentru frumusețea și înțelepciunea sa. Fiind destul de greu să găsească pe cineva care să fie pe placul fiicei sale, mama se hotărăște să o ducă pe Ecaterina la un părinte duhovnicesc ce locuia în afara cetății. Aici află Ecaterina despre învățătura creștină, însușindu-și anumite cunoștințe despre Mântuitorul Iisus Hristos, iar la finalul discuției, părintele îi dăruiește o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în brațe. În acea vreme, împăratul Maximin Daia (305-314) a venit în Alexandria pentru a afla câți creștini mai sunt, dând poruncă să se jertfească zeilor, iar cine refuza era supus chinurilor și ucis. Ecaterina, văzând înșelăciunea oamenilor, merge la el pentru a-i vorbi despre lepădarea de zei și despre îmbrățișarea vieții creștine, spunându-i: „Cu adevărat, mare rușine este a fi cineva atât de orb și de nebun ca să se închine unor urâciuni ca acestea”. Apărând cu tărie creștinismul, ajunge în fața unui consiliu de cincizeci de filosofi păgâni, dintre cei mai iscusiți, care aveau poruncă împărătească să o determine să se închine zeilor. Dar spre mânia împăratului, Ecaterina dovedește deșertăciunea zeilor. În urma unei frumoase pledoarii pentru viața creștină, toți filosofii acelei adunări s-au convertit și au îndurat apoi moarte martirică. Împăratul Maximin fiind nevoit să plece a întrerupt judecata Ecaterinei poruncind să fie întemnițată în continuare. În urma unei vedenii pe care o are împărăteasa Augusta, aceasta merge împreună cu Porfirie, mai marele paznicilor împărătești și alți două sute de ostași în temnița Ecaterinei și, ca urmare a unei discuții, se vor converti toți la credința creștină. Astfel, s-a împlinit proorocia tinerei care i-a zis împăratului: „Mulți din palatele tale vor crede în Hristos Dumnezeu”. După întoarcerea împăratului, Ecaterina este supusă în continuare supliciilor, iar la sfatului lui Hursaden, ea va fi zdrobită de fiarele ascuțite a patru roți prinse pe aceeași osie, în cele din urmă primind cununa muceniciei. De aceea, Sfânta Muceniță Ecaterina este reprezentată în icoane ținând în mână o roată. Împărăteasa a plâns văzând felul cum a pătimit Sfânta Ecaterina și mărturisind pe Mântuitorul Hristos a fost și ea martirizată. A doua zi, Porfirie și cei două sute de soldați au fost și ei uciși deoarece au mărturisit credința în Domnul nostru Iisus Hristos. Moaștele Sfintei Mucenițe Ecaterina au fost aflate la sfârșitul secolului al VIII-lea într-o mănăstire din Muntele Sinai zidită de Împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare.
2. Sfântul Mare Mucenic Mercurie a trăit în timpul împăraților Deciu (249-251) și Valerian (251-260), când aceștia porniseră persecuțiile împotriva creștinilor. Mercurie făcea parte din legiunea Martenses (adică a zeului Marte), sub conducerea generalului Saturnin din Armenia Mare. În acea vreme, imperiul era încercat de năvălirile barbarilor. Însuși împăratul Deciu venise pe câmpul de luptă în fruntea legiunilor. Mercurie s-a remarcat în acele lupte prin faptele sale de vitejie, încât împăratul Deciu l-a chemat și i-a oferit daruri multe, avansându-l chiar general. La câteva zile după aceea, împăratul Deciu l-a pus să jertfească zeilor drept mulțumire. Atunci, Mercurie a răspuns: „Nu cu ajutorul zeilor neputincioși am câștigat biruința, ci cu al lui Hristos, Dumnezeul meu”. În urma acestei mărturisiri, Mercurie a fost supus supliciilor și în cele din urmă a suferit moarte martirică, fiind în vârsta de 25 de ani.
