Pe malul stâng al Oltului, în localitatea Dăești și în preajma ruinelor unui castru roman, pelerinul poate cerceta așezământul monastic din satul Fedeleșoiu. De la prima vedere, arhitectura bisericii, asemănătoare cu cea de la Ostrov, de la Călimănești, îi spune călătorului că așezământul de la Fedeleșoiu este din perioada brâncovenească.
Istoria acestui lăcaș, cu hramul ‘Sf. Apostoli Petru și Pavel’, începe la 30 iulie 1673, atunci când marele mitropolit Varlaam al Ungrovlahiei a pus piatra de temelie pe o moșie pe care o cumpărase în acest scop. De altfel, după retragerea din scaun, în 1679, mitropolitul Varlaam s-a ocupat îndeaproape de finalizarea lucrărilor din așezământul la care își adusese contribuția Doamna Maria, soția domnitorului Grigore Ghica, după cum sunt pictați în tabloul votiv. Inițial, biserica a avut o arhitectură în formă de cruce, cu cele trei încăperi specifice, însă domnitorul martir Constantin Brâncoveanu a fost cel care a așezat turla pe naos și un mic pridvor asemănător cu cel de la Mănăstirea Cozia. Același domnitor a pictat biserica și i-a oferit o frumoasă catapeteasmă din lemn de tei suflată cu aur. De asemenea, alături de biserică au fost ridicate turnul-clopotniță de la intrare, chiliile și stăreția, cu ziduri înconjurătoare, așezământul devenind o veritabilă cetate.
În iulie 1752, Schitul Fedeleșoiu a fost închinat de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica ctitoriei sale, Mănăstirea ‘Sf. Pantelimon’, pentru a susține spitalul care se deschisese în acest așezământ. La 1836, un alt urmaș al ctitorilor, Alexandru Ghica Voievod, a ridicat în incinta schitului o frumoasă casă domnească. La secularizarea din 1864, Schitul Fedeleșoiu a fost lipsit de toate proprietățile funciare, fiind declarat lăcaș de parohie care să deservească credincioșii din satul din apropiere.
(Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediția din data de 26 noiembrie 2011)
