Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a oficiat pe 28 martie 2012 la Catedrala Patriarhală, Denia Canonului cel Mare.
În cuvântul de învățătură, rostit la sfârșitul Deniei Canonului Sfântului Andrei Criteanul, Preasfinția Sa a evidențiat îndemnurile făcute de Sfântului Andrei Criteanul prin Canonul cel Mare: „Slujba Deniei și mai ales viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca ne îndeamnă pe fiecare dintre noi să stăm treji, să cunoaștem Scripturile și să le împlinim, să căutăm să trăim în pocăință și mai ales viața noastră să fie plăcută înaintea lui Dumnezeu. Însă, învățătura cea mai de preț din seara aceasta este faptul că Dumnezeu ne iubește oricât de păcătoși am fi și că El dăruiește nu numai iertare, dar și harul Său dacă noi ne întoarcem și ne pocăim și umblăm după poruncile Sale”.
„Sfântul Andrei Criteanul arată sufletului fiecăruia dintre noi care este calea pe care trebuie să o urmeze în timpul acestui Post. S-a rânduit ca să fie citit acest canon și în această săptămână a cincea pentru ca să conștientizeze fiecare dintre noi, acum când postul se aproprie de sfârșit, că se cuvine ca să umblăm în aceeași cale în care am umblat și până acum și nu cumva să lenevim, nu cumva să lăsăm deoparte postirea sau nu cumva să nu căutăm pocăința sau rugăciunea”, a mai spus Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul.
Deniile, slujbe specifice Postului Mare, sunt utrenii care se săvârșesc în seara zilei precedente. Astfel, Denia Canonului cel Mare este utrenia zilei de joi, 29 martie, oficiată miercuri seara. Cunoscută drept „Canonul lacrimilor”, această creație în versuri a Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe.
Din punct de vedere al structurii, acest canon este un imn liturgic alcătuit din multe stihiri (peste 250), organizate în nouă cântări. Fiecare cântare începe cu un irmos (o strofă care dă tonul pentru stihirile care urmează) și se încheie cu două laude de cinstire, una adresată Sfintei Treimi și una către Maica Domnului. Acest imn mai este cunoscut și sub denumirea de „Canonul Mare”, nu doar pentru numărul mare de stihiri, ci și pentru profunzimea învățăturilor teologice. Bogăția și frumusețea canonului reprezintă pentru credincioși un îndemn la pocăință și la meditație biblică. În special, sunt evocate numeroase personalități ale Vechiului Testament care I-au slujit lui Dumnezeu cu mult devotament; astfel, credincioșii sunt îndemnați să fie primitori ca Avraam, să fie răbdători ca Iov, să fie ostenitori ca Iacob pentru împlinirea dorințelor pe care le au, să fie postitori asemenea lui Moise.
În cadrul Deniei Canonului cel Mare s-a citit și Viața Sfintei Maria Egipteanca, important document hagiografic și duhovnicesc, scris de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.
