Situată la doi kilometri de centrul localității, biserica de lemn cu hramul ‘Nașterea Maicii Domnului’ de la Stolniceni Prăjescu rămâne o mărturie vie a meșteșugului de neegalat cu care lemnarii de odinioară decorau construcțiile pe care le realizau.
De pe dealul Purcilești, veghind șoseaua dinspre Pașcani spre Roman, bisericuța de lemn de la Stolniceni Prăjescu spune, de mai bine de două veacuri, o poveste despre vrednicia oamenilor locului, dar mai ales despre măiestria cu care au știut să decoreze lăcașul în care s-au rugat și străbunicii lor.
Demult, povestesc bătrânii, bisericuța a fost construită pe locul numit ‘Poiana’. De acolo au adus-o sătenii mai aproape de vatra fostului sat, aciuat pe dealul Purcilești, ca să aibă loc de închinăciune. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe dealurile ce înconjurau bisericuța a trecut linia frontului. Casele localnicilor au fost în mare parte distruse, iar vatra noului sat s-a strămutat mai în vale, de-o latură a șoselei ce duce spre Roman, până hăt, pe valea Siretului. Biserica de lemn a rămas, însă, neclintită, în mijlocul cimitirului, continuând să slujească de acolo sătenilor.
‘Și-acuma, deși satu-i departe, oamenii îi aduc aici să-i înmormânteze pe cei ce se prăpădesc. Fac câte 5-6 kilometri pe jos, daâ vin aici’, povestește Vasile Isache, epitrop la biserica din sat.
La cei 64 de ani, e cel care cunoaște cel mai bine bisericuța. Îi știe fiecare cotlon, fiecare loc ce-ar avea nevoie de oblojire. De ani buni, el e cel care deschide bisericuța oricui trece prin sat și vrea să o vadă. ‘Mai vin turiști. Trec pe șosea, o văd cât e de frumoasă și vor să o admire mai de-aproape. Îndată vin să le-o arăt’, spune moșul Vasile. Se urcă pe bicicletă și vine să descuie ușa grea, de lemn, croită de-atâta amar de vreme.
În bătrâna bisericuță s-a slujit până în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Astăzi aici se mai oficiază doar slujba de hram, la Nașterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie, precum și slujbele de înmormântare.
Valoare arhitecturală deosebită
Ca în majoritatea cazurilor de acest fel, și în cel al bisericii de la Stolniceni Prăjescu există controverse în privința datării exacte. Astfel, unii istorici apreciază că lăcașul a fost ridicat la 1733, de către boierul locului, Ioan Prăjescu. Alte surse atestă anul 1810 ca an exact al construcției. Stilul arhitectural pare să dea dreptate celei dintâi datări.
Cert este faptul că bisericuța a existat mai întâi pe un câmp din apropiere, numit Poiana, de unde, se pare, a fost mutată pe dealul de la Purcilești, în jurul ei întinzându-se mai apoi cimitirul satului.
Extrem de modestă ca dimensiuni, biserica ce poartă hramul Nașterii Maicii Domnului se remarcă prin frumusețea arhitecturii, semn că meșterii lemnari care au ridicat-o s-au străduit să decoreze bârnele groase cum s-au priceput mai frumos.
Pe cât este de modestă din punctul de vedere al proporțiilor, pe atât de simplă este și la interior, unde spațiul nu prezintă bolți, iar separația dintre naos și pronaos este foarte puțin vizibilă, ‘prin doi stâlpi de stejar fasonați în bardă’.
Exteriorul, însă, reprezintă un adevărat tezaur. Construiți din bârne de stejar ‘lucrate în bardă’, așa cum spun oamenii locului, îmbinate la colțuri ‘în clește’, pereții au fost pentru o lungă perioadă căptușiți cu scândură, pentru ca lemnul să fie protejat.
‘Biserica are proporții deosebit de frumoase. Sunt importante elementele decorative: brâie, chenare la ferestre, în jurul ușii de intrare, chenare ce au fost reproduse după vechile sculpturi la restaurarea din 1999’, aprecia arh. Smaranda Gâlea, într-un studiu asupra bisericilor de lemn din județul Iași.
Într-adevăr, decorația exterioară a bârnelor este splendid marcată prin mai multe brâie. Brâul inferior, situat pe talpa de lemn, deasupra fundației din pietre de râu, este decorat cu denticuli.
Brâul median este compus din trei registre, iar în partea superioară se găsește un brâu format din ocnițe.
Biserica a suferit o modificare în anul 1930, când i s-a adăugat un pridvor pe latura de sud și o turlă clopotniță peste acest pridvor.
Lucrări de conservare realizate ca la carte
Bisericuța de la Stolniceni Prăjescu este astăzi unul dintre cele mai frumoase și mai bine conservate lăcașuri din lemn din județul Iași, grație unor ample lucrări de restaurare realizate în perioada 1999-2002. Proiectul de restaurare a fost dus la bun sfârșit cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor, recepția finală a lucrărilor făcându-se la 15 octombrie 2002, de către ministrul Culturii de la acea vreme, acad. Răzvan Theodorescu. ‘Când au venit specialiștii de la București să pornească lucrările, biserica era foarte degradată. Scândura cu care era căptușită pe-afară era putredă, iar lemnul făcuse o ciupercă. S-a dat scândura jos și s-a refăcut totul după planurile inițiale. Părintele nostru, Mihai Ifrim, s-a ținut tare să se termine cu bine lucrarea’, povestește Vasile Isache.
Tot atunci a fost eliminat și pridvorul cu turlă, care fusese adăugat la 1930. În rest, toate elementele din lemn degradate au fost înlocuite, monumentul a fost restaurat, elementele decorative au fost refăcute după schițele inițiale, iar dranița de pe acoperiș a fost schimbată. De asemenea, în interior, pereții au fost căptușiți cu scândură de brad.
Urmările lucrărilor făcute cu ajutorul specialiștilor din Ministerul Culturii se văd și astăzi, bisericuța având lemnul într-o stare foarte bună, cu elementele de arhitectură și decor foarte bine păstrate.
În cazul acestui monument, arh. Smaranda Gâlea consideră necesare doar lucrări periodice de întreținere. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 29 martie 2012)
