În Duminica a V-a din Postul Mare, la 1 aprilie 2012, Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, a oficiat Sfânta Liturghie în biserica Parohiei Ibănești din com. Cungrea.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a istorisit viața Sfintei Maria Egipteanca, a cărei venire la Hristos se aseamănă foarte mult cu a femeii desfrânate care a uns picioarele Mântuitorului cu mir de mare preț, în casa lui Simon Leprosul: „Aceste două femei de moravuri ușoare − cea din Evanghelie și Sfânta Maria Egipteanca − ne încredințează că nu există păcat care să biruiască puterea lui Dumnezeu; nu există fărădelege care să-L poată „răpi” pe Dumnezeu de la noi. Este, dacă vreți o „lecție” pentru toți aceia care gândesc ― și am auzit persoane spunând așa: „Păi, la câte păcate am făcut eu, nu mă mai iartă pe mine Dumnezeu!” Blestemată resemnare această gândire, pentru că este un mod de a-și semna singure sentința la iad. Cele două modele de astăzi ne arată tuturor că orice blestemăție am săvârși pe pământ, dacă vom înțelege să ne pocăim, să plângem, să venim la Iisus așa cum a venit femeia din evanghelie în casa lui Simon, Hristos nu „ne va scoate afară” (In. 6, 37). Nu a contat pentru ea că riscă foarte mult intrând în casa unui om atât de important, pentru a-L întâlni pe Domnul. Nu s-a dat înapoi, cu toate că știa că este o spurcată. A luat vasul de alabastru cu mir și a mers să-și prezinte „simbolic” jertfa sa, pe care Domnul nu numai că a primit-o, dar a și lăudat-o fariseului bănuitor și lipsit de ospitalitate. Înțelegem în duminica aceasta că orice am săvârși pe pământ, orice păcat, orice răutate ― există, totuși, pocăință. Și să știți că nu întâmplător abia ultima duminică a postului a fost consacrată pocăinței, după ce în duminicile precedente am fost invitați la credință dreaptă (Duminica Ortodoxiei), la rugăciune (Duminica Sfântului Grigorie Palama), la jertfă (Duminica Sfintei Cruci) și la asceză (Duminica Sfântului Ioan Scărarul). Aceasta pentru că, s-ar putea, credincioși fiind și lucrând virtuțile în „ogorul” acesta al Bisericii, să cădem și noi uneori. Și, trebuie să fim încredințați că nicio cădere nu poate alunga definitiv harul și bunăvoința lui Dumnezeu de la noi. Ridicarea femeilor desfrânate de astăzi, până la a fi pictate pe peretele bisericii, ne arată că până și cel mai nevrednic om poate ajunge în rândul sfinților, dacă va arăta pocăință și dorință de îndreptare”, a spus Preasfinția Sa după cum ne informează episcopiaslatinei.ro.
