Îngenuncherea este unul dintre gesturile ritualice sau liturgice pe care orice creștin le cunoaște și le practică. Totuși, în ciuda faptului că este larg răspândit și cunoscut, puțin sunt cei care știu foarte bine care sunt momentele din slujbă la care trebuie să îngenunchem sau care sunt perioadele în care nu îngenunchem deloc.
Perioadele de „ne-ingenunchere canonică” în biserică sunt:
– Toate duminicile (52) anului liturgic (de la vecernia de sâmbătă dupa-amiaza la vecernia de duminica după-amiaza);
– De la Sfintele Pasti la Cincizecime (de la Dumnezeiasca Liturghie pascală pana la Vecernia din Duminica Cincizecimii);
– În cele 12 zile de la Crăciun la Bobotează;
– În timpul unei hirotonii de diacon, preot sau episcop (în afara de candidatul la hirotonie, și aceasta numai începând cu secolul al XVII-lea);
– În timpul tuturor Sfintelor Liturghii zilnice, fie ca se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare, a Sfântului Ioan Gura de Aur sau a Sfinților Iacob și Marcu.
Perioadele de ‘îngenunchere canonică’ în biserică sunt:
– atunci cand episcopul, preotul sau diaconul ne invita sa ingenunchem: ‘Plecand genunchii nostri, Domnului sa ne rugam!”.
– În timpul Dumnezeiestii Liturghii a Darurilor inainte-sfintite, atunci când sună clopoțelul;
– În timpul slujbelor din Postul Mare (în afară de sâmbătă și duminică);
– În timpul Paraclisului Nascatoarei de Dumnezeu din luna august (în afara de sâmbătă și duminica);
– În timpul tainei sfintei spovedanii (în afară de sâmbătă și duminică);
– Începând cu Vecernia Cincizecimii (duminica după-amiază);
Potrivit rânduielilor din Liturghier, exista o singură dată când preotul și diaconul îngenunchează în timpul Liturghiei, informează TRINITAS TV. Aici se precizează că cei doi îngenunchează după invocarea Duhului Sfânt și începerea rugăciunii de mijlocire și înainte de pomenirea Maicii Domnului.
