În zona de nord-vest a orașului Pitești, adăpostită de stejarii unei păduri seculare, la răspântia dintre trei văi, se află Mănăstirea Trivale, cu hramul ‘Sfânta Treime’. Biserica din zid este ctitoria mitropolitului Varlaam al Țării Românești, ridicată în secolul al XVII-lea.
Sfințenia locului precede această perioadă, întrucât hrisoavele menționează existența unei biserici din lemn, ridicată de familia Stănceștilor (soții Trifon și Stanca) în secolul al XV-lea. Petre Vasiliu Năsturel afirmă că pe drumul dintre Târgoviște și Cozia existau două schituri ce serveau drept ‘conac’ domnesc pentru popas: Cotmeana și Trivale.
Mitropolitul Varlaam al Țării Românești, ctitorul mănăstirii
Nicolae Iorga amintește de lăcașul monastic în pelerinajul său prin orașele regatului, descriind ‘România, cum era până în 1918’: ‘Afară de grădina din centru, Piteștii au una dintre cele mai frumoase primblări din țară. Pe o șosea bine întreținută te ridici printre chioșcuri cochete, dintre care unul – o lăptărie – îmbracă forma unui schit, spre schitul real Trivale, ctitoria unui mitropolit mazil din veacul al XVII-lea, al cărui nume se pomenește într-o inscripție pe piatră, care e astăzi răzimată de zidul din afară al clădirii’.
Cel pomenit drept ctitor al bisericii de zid este mitropolitul Varlaam, fost egumen al Mănăstirii Glavacioc și episcop al Râmnicului (1671-1672). A fost ales mitropolit al Țării Românești, însă a căzut pradă intrigilor dintre boierii Băleni și Cantacuzini, alături de mitropolitul Teodosie. În timpul păstoririi de mitropolit al Ungrovlahiei (1672-1679), Varlaam a adus de la Kiev, în 1678, presa tipografică și litere chirilice, grecești și latine, înființând Tipografia Cărților Bisericești în chiliile din Dealul Mitropoliei, București. În același an a tipărit cartea numită ‘Cheia înțelesului’, lucrare ‘scoasă pre limbă rumânească cu osârdia preasfințitului chir mitropolit Ungro-Vlahiei Varlaam’. Cât a fost mitropolit a continuat pomelnicul mitropoliei, după cel vechi întocmit în 1604.
Testamentul de închinare
Din testamentul în care la 15 noiembrie 1702 semna ‘Varlaam ce-au fost mitropolit’ avem mărturia ctitorului: ‘Și întâmplându-se mazilire, după ce am făcut călătoria sfântului Ierusalim, pentru închinăciunea sfântului și dătătorului de viață mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos și al Sfântului Munte al Sinaiului și viindu iarăși în țară, din agonisita care am avut, am ridicat și am zidit din temelie mănăstire lângă orașul Pitești, care se cheamă Trivalea, în numele Sfintei și nedespărțitei Troițe, câștigându-i moșii și vii, făcându-i și alte case bisericești și odăjdii’. În acest document închina mănăstirea ‘de lângă orașul Piteștii, ce să cheamă Trivalea […] să fie metoh sfintei mănăstirii Cozia’.
Așadar, în preajma anului 1679, Varlaam a adunat materiale și a turnat fundația noii biserici a Mănăstirii Trivale, după care a plecat în pelerinaj la Locurile Sfinte. Lucrările s-au reluat după 1684, pisania fiind așezată la 10 septembrie 1698, în timpul domniei Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu: ‘Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu desăvârșit darul Duhului Sfânt înălțatu-s-au acest sfânt și dumnezeesc lăcaș întru cinstirea și lauda și mărirea și frumusețea care din veac o au Părintele și Fiul și Duhul Sfânt, nedespărțită sfântă Troiță, cu nevoința și toată cheltuiala părintelui Varlaam, ce au fost Mitropolit Țării Românești în zilele lui Grigorie Ghica Vodă și mai întâi episcop al Râmnicului și după lipsirea din vlădicie închinător Sfântului munte Athos, au ridicat acest sfânt lăcaș în domnia lui Șerban Vodă începându-l primăvara, leat… Pisania s-au pus în domnia lui Constantin Voievod Brâncoveanul Mes-ița septemvre leat 7202 (1698)’. Ridicată din piatră și cărămidă, biserica a fost pictată abia în anul 1731, de către egumenul Ioasaf Grecul.
În 1682, Ioan ieromonahul ot Bistrița, primul egumen al Mănăstirii Trivale de lângă Pitești consemnat în documente, copia în manuscris ‘Viiața și traiul sfinții sale părintelui nostru Nifon patriiarhul Țarigradului, carele au strălucit întru multe patimi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească, scrisă de chir Gavriil Protul, adică mai marele Sfetagorii ‘1495-1517”. Una dintre cele mai importante cronici ale vremii conținea informații despre viața patriarhului ecumenic Nifon, adăpostit o vreme la curtea voievozilor Țării Românești, dar și despre domniile lui Radu cel Mare (1495-1508), Mihnea cel Rău (1508-1510), Vlad cel Tânăr-Vlăduț (1510-1512) și mai ales Neagoe Basarab (1512-1521). Se oprește la sfințirea mănăstirii de la Curtea de Argeș în 1517. Manuscrisul a aparținut Mănăstirii Bistrița din Vâlcea, apoi mitropolitului Iosif Naniescu, care îl dăruiește Academiei Române în 1888.
Biserica a fost restaurată din temelie
Vicisitudinile vremii au lăsat o amprentă grea asupra mănăstirii din codrii Piteștiului. La 14 octombrie 1802 a fost grav avariată de un seism puternic, fiind nevoie de o restaurare un an mai târziu, în timpul păstoririi întâiului ierarh al Episcopiei Argeșului, Iosif. Au urmat alte două cutremure grele, în 1829 și 1838, care au afectat biserica.
Pentru restaurarea din perioada 1854-1856, în timpul egumeniei arhim. Ierotei Niculescu, a fost aleasă soluția rezidirii din temelie, conform planurilor arhitectului Schlatter. Edificiul pictat de Răducanu Pârvulescu și Theodor Marinescu mai păstra de la ctitoria lui Varlaam doar pisania originală.
Sub stăreția arhim. Iustin Popescu (1893-1923), pictura este restaurată, se împrejmuiește complexul cu gard, se construiesc scările din piatră și ciment și se zidește clopotnița ce dăinuie până astăzi. Au urmat alte două consolidări capitale, între 1942-1944 și 1955-1958.
După 1989, Mănăstirea Trivale a renăscut
Pictura actuală ce împodobește lăcașul de cult a fost realizată în perioada 1988-1990, de renumitul zugrav argeșean Ion Savu, în timpul stăreției arhim. Ciprian Otoroschi (1983-1997). În anul 1990, cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului și Teleormanului, Schitul Trivale era resfințit și redevenea mănăstire.
Din anul 1997, stareț al Mănăstirii Trivale este protos. Gherasim Nicuț, care continuă activitatea de înfrumusețare a ctitoriei mitropolitului Varlaam. În perioada 1994-2004, mănăstirea a ridicat o biserică de parohie pentru credincioșii din cartierul Trivale, cu hramul ‘Adormirea Maicii Domnului’. Anii de libertate religioasă de după 1989 au fost valorificați din plin prin extinderea ansamblului mănăstiresc: s-a construit un nou corp de chilii și s-a extins arhondaricul. În perioada 2000-2002, tezaurul mănăstirii a fost îmbogățit prin aducerea de părticele din moaștele unor sfinți importanți ai lumii ortodoxe: Gherasim de la Iordan, Gheorghe Hozevitul, Mucenicii de la Mănăstirea ‘Sfântul Sava’, Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Marele Mucenic Pantelimon și Sfântul Ierarh Vasile cel Mare. În partea de nord-vest a mănăstirii, în afara incintei, a fost amenajat un izvor aflat sub ocrotirea Sfântului Mucenic Mina (11 noiembrie). În prezent, rânduiala mănăstirii respectă tipicul athonit de săvârșire a Sfintei Liturghii și a celor șapte Laude bisericești.
Credincioșii din zonă se vor ruga Sfinților Calinic și Filofteia
În perioada 5-6 mai 2012, racla cu moaștele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica va fi depusă spre închinare pe un baldachin special amenajat în incinta Mănăstirii Trivale. Sfintele odoare vor fi purtate în procesiune de la Biserica Domnească ‘Sfântul Gheorghe’ din Pitești, alături de moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia, aduse de la Curtea de Argeș pentru acest eveniment. Se încheie, astfel, pelerinajul cu moaștele Sfântului Calinic desfășurat între 31 aprilie și 5 mai în Mitropolia Olteniei. Liturghia de duminică, 6 mai, va fi oficiată la Mănăstirea ‘Sfânta Treime’ – Trivale de IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, împreună cu alți ierarhi invitați. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 5 mai 2012)
