În perioada comunistă au fost foarte multe cazuri de clerici care au cunoscut istovitoarele anchete de la Securitate și neajunsurile închisorilor chiar în mai multe rânduri. Un exemplu este părintele Laurian Moraru din Turnu Severin.
Acesta s-a născut în localitatea mehedințeană Cernaia, la 12 august 1904, într-o familie de oameni simpli. A urmat cu multă dăruire cursurile școlilor de prestigiu care l-au format ca preot, cu licența obținută în 1937. Ajunsese unul dintre preoții de vază ai orașului Turnu Severin, atunci când regimul comunist se instala. În 1948, atunci când a început valul arestărilor în rândurile legionarilor, părintele Moraru nu a fost vizat de Securitate. În schimb, patru ani mai târziu, printr-un simplu ordin al ministrului afacerilor interne, fără a mai fi anchetat sau cercetat penal, a fost arestat la 19 iulie 1952, alături de mulți alți clerici și foști funcționari ai regimului ‘trecut’. A primit o decizie de detenție administrativă de 24 de luni, fiind trimis mai întâi în lagărul de la București-Ghencea, pentru ca de praznicul Schimbării la Față să ajungă în colonia de muncă Galeș, de la Canal. În noiembrie 1952 a fost mutat la Peninsula, în august 1953 la Borzești, în ianuarie 1953 din nou la Canal, în colonia Valea Neagră, apoi trimis în martie 1954 la Onești, din nou în iunie 1954 la Borzești, iar la 1 iulie 1954 a fost eliberat, dar trimis pentru doi ani în domiciliu obligatoriu în comuna Traian, județul Brăila. S-a întors în sânul familiei, în speranța terminării calvarului la care fusese supus. În al treilea mare val de arestări, la 24 septembrie 1958, părintele Moraru este arestat din nou. Este anchetat pentru o presupusă conspirație legionară în orașul Turnu Severin inițiată din vremea detenției la Canal, atunci când s-ar fi întâlnit cu alți legionari de la care ‘ar fi primit ordine’. De asemenea, era acuzat pentru corpul delict găsit în urma percheziției, care era o carte de rugăciuni cumpărată de la biserica din Traian și pe care făcuse o serie de însemnări cu caracter religios. Abia după doi ani de anchete, într-un lot format din 29 de inculpați, prin Sentința nr. 287 din 1 iulie 1960 a Tribunalului Militar Craiova, părintele Moraru a primit o condamnare de 20 de ani muncă silnică pentru infracțiunea de ‘uneltire contra ordinii sociale’.
A cunoscut închisorile de la Jilava (noiembrie 1960 și iunie 1961), Aiud (decembrie 1960 și iulie 1961) și Constanța (martie 1961). A fost eliberat la 1 august 1964, din Penitenciarul Aiud.
(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 6 iulie 2012)
