Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la înmormântarea Părintelui Miron – Valeriu Mihuț, duminică, 08 iulie 2012:
Am aflat cu durere de trecerea la Domnul, în dimineața zilei de 5 iulie 2012, a părintelui iconom stavrofor Miron – Valeriu MIHUȚ, pensionar, fost diacon la Catedrala Patriarhală, preot paroh la parohia Sf. Nicolae – Amza, Protoieria 2 Capitală și Director al Casei de Pensii a Bisericii Ortodoxe Române.
Părintele Miron – Valeriu Mihuț s-a născut la 13 mai 1940 în satul Sălătrucu de Sus, comuna Sălătrucu, județul Argeș, în familia evlavioșilor preot Valeriu și preoteasa Filofteia, fini ai părintelui Ioan Marina, viitorul Patriarh Justinian Marina, pe atunci preot de mir la parohia Băbeni.
După absolvirea studiilor seminariale la Curtea de Argeș, din anul 1959 a urmat studiile universitare la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, pe care le-a finalizat în anul 1963 cu teza de licență Monumente de artă bisericească din orașul Curtea de Argeș.
În perioada anilor 1963 – 1966 urmează, la aceeași facultate, cursurile de magisteriu, specializarea Drept bisericesc. În paralel a urmat și Facultatea de Drept din București, fiind exmatriculat în ultimul an, atunci când s-a constatat că era teolog…
La 31 martie 1966 s-a căsătorit cu Valentina Dumitriu, având doi copii: Eugen – Victor și Christiana – Marina – Hermina.
În același an, 1966, a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei Patriarhale, slujire pe care a împlinit-o cu multă râvnă și dăruire până în luna decembrie 1976. Același patriarh de vrednică pomenire, Justinian Marina, l-a hirotonit preot pe seama parohiei Sf. Nicolae – Amza, Protoieria 2 Capitală. A fost trup și suflet în mijlocul credincioșilor din parohie până la pensionare, solicitată în noiembrie 2009, dar și după aceea, ca preot îmbisericit, până când suferința nu i-a mai permis. S-a arătat permanent un bun slujitor al Sfântului Altar, dăruit cu o voce deosebită, profundă, pe care și-a cultivat-o, adăugând mereu alte cunoștințe muzicale. După cutremurul din martie 1977 s-a implicat cu mult curaj în realizarea lucrărilor de reparații ale sfântului locaș, afectat de seism, înfruntând numeroasele opreliști venite din partea autorităților vremii.
Pregătirea intelectuală și teologică, solidele cunoștințe de drept canonic și de drept civil, au determinat numirea sa ca Director al Casei de Pensii a Bisericii Ortodoxe Române, la 01.04.1985, funcție de Consilier Patriarhal, pe care a deținut-o cu probitate morală și profesională, până la integrarea Casei în sistemul de Stat, la 07.07.1993. În anul 1985 a fost hirotesit iconom stavrofor și i-a fost acordată distincția Crucea Patriarhală.
Pentru cei care l-au cunoscut mai îndeaproape, părintele Miron – Valeriu Mihuț rămâne o amintire frumoasă și, peste toate încercările de care omenește a avut parte și exigența pe care o arăta, un suflet bun înaintea Mântuitorului Hristos, pe Care L-a slujit vreme de 46 de ani.
La acest ceas de vremelnică despărțire până la obșteasca Înviere, ne rugăm Mântuitorului Hristos să odihnească întru Împărăția Sa sufletul bun al părintelui Miron – Valeriu Mihuț, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit, iar familiei îndoliate, parohiei îndoliate și tuturor celor ce l-au cunoscut și l-au prețuit să le dăruiască mângâiere și întărire sufletească.
Veșnica lui pomenire!
Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru familia îndoliată și pentru parohia păstorită de el,
†DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
