Violenta distruge credinta

Spectrul care planeaza asupra lumii este transformarea razboaielor economice in razboaie religioase. Tema caricaturilor satirice infatisandu-l pe profetul Mahomed, precum si reactiile lumii arabe, indeosebi cele declansate la Beirut, s-au aflat, ieri, in centrul colocviului dintre papa Benedict al XVI-lea si Fouad Sinora, premierul Libanului, informeaza cotidianul ‘Ziua’. Audienta acordata de Sanctitatea Sa sefului diplomatiei libaneze a avut loc a doua zi de la violentele suferite de comunitatea crestina libaneza in urma revoltei credinciosilor musulmani datorita publicarii nefastelor caricaturi in ziare europene. Alaturi de tema ‘crizei caricaturilor’, a fost abordata si tema coabitarii diverselor grupuri religioase, precum si importanta realizarii dialogului interreligios si interconfesional. Intr-un interviu acordat corespondentului ‘Ziua’ la Vatican, preotul iezuit Daniel Madigan, un prestigios specialist in islam, decan si totodata fondator al Institutului pentru Religii si Culturi in cadrul Universitatii Pontificale Gregoriana a marturisit urmatoarele: ‘Intrucat – este convins Daniel Madigan – atunci cand vorbim despre crestinism sau islam vorbim, de fapt, despre fiinte umane, despre oameni care cred intr-un Dumnezeu, iar nu despre sisteme ideologice abstracte, dialogul este posibil. Singura cale pentru a gestiona conflictul existent este de a incerca sa ne intelegem, de a dialoga. Acest lucru nu presupune a face diplomatie ieftina: acceptarea fara discernamant a tot ceea ce spune celalalt; un dialog onest trebuie sa dea loc adevaratelor preocupari, problematici ale persoanelor implicate. Cine sustine ca dialogul este imposibil ii revine obligatia de a demonstra ca acesta nu a functionat niciodata, dupa cum cine sustine contrariul trebuie sa ilustreze cu un succes. Violenta in numele Domnului: falimentul credintei. Cert este ca si in Sfanta Evanghelie, in Vechiul Testament, abunda exemplele de violenta in numele Domnului. Intreaga istorie a poporului lui Israel, ai carui urmasi ne consideram noi, crestinii, este presarata de numeroase episoade de violenta impotriva populatiilor lumii. Trebuie sa admitem, totusi, faptul ca este prea comod sa afirmam ca violenta nu poate fi justificata niciodata in numele Domnului. Intrucat jusitificari de acest tip au fost chiar in Scripturile noastre. Trebuie sa avem forta de a admite acest lucru. In momentul in care negam, refuzam sa ne asumam acest fapt – atat de evident, nu vom putea niciodata infaptui un autentic dialog. Insa, trebuie sa intelegem cum sa citim aceste texte. Violenta in numele lui Dumenzeu pe care o practica unii musulmani nu reprezinta credinta autentica, ci falimentul credintei in a transforma persoanele. Sunt foarte multi musulmani care sustin – in mod just, de altfel – ca aceasta violenta, acest tip de sinucidere sunt impotriva credintei lor’.