„Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.” (Ioan 11, 25)
Preacuvioase Părinte Stareț,
Îndoliată obște a Mănăstirii Crasna,
Îndurerată familie, întristată adunare,
Am aflat cu multă durere de mutarea timpurie la cele veșnice a părintelui Arhidiacon Arsenie Giurgea, monah harnic și evlavios, fost viețuitor al Mănăstirii Crasna, ierodiacon slujitor la Catedrala Patriarhală din București și, mai apoi, arhidiacon la Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale din Paris, Franța.
Părintele Arsenie Giurgea s-a născut la data de 22 iunie 1978, în Municipiul Tulcea. În anul 1993 a intrat ca frate în obștea Mănăstirii Crasna, fiind călugărit în ziua de 14 septembrie 1997. Cu binecuvântarea vrednicului de pomenire patriarh Teoctist, a fost hirotonit ierodiacon la data de 18 ianuarie 1998, la Mănăstirea Crasna, de Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului. Monah smerit, părintele Arsenie a știut să trăiască timpul scurtei sale vieți ca dar al lui Dumnezeu și ca o cale spre mântuire. Deodată cu nevoința sa duhovnicească în obștea chinoviei de la Crasna, părintele Arsenie a trudit și pentru împlinirea sa cărturărească. Prețuind îndemnurile pline de înțelepciune ale Sfântului Apostol Pavel – ia aminte la tine însuți și la învățătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, și pe tine te vei mântui și pe cei care te ascultă. (I Tim. 4, 16) a absolvit studiile Seminarului monahal de la Mănăstirea Cernica și apoi primii trei ani ai Facultății de Teologie Justinian Patriarhul din Capitală, după care a fost rânduit să slujească Sfânta Liturghie la Sfântul Altar, dar și o „liturghie a ascultării” atât la Mănăstirea Crasna, cât și la Muntele Athos unde a viețuit mai bine de un an. Fiind atras de tradițiile monahale athonite, a petrecut o vreme la schitul românesc Lacu, unde a experiat, alături de ceilalți monahi, spiritualitatea filocalică athonită.
Prin felul său de slujire și trăire duhovnicească a inspirat celorlalți monahi, teologilor și seminariștilor care veneau în vacanțe la Crasna iubirea și râvna pentru lucrurile duhovnicești, netrecătoare.
Părintele Arsenie a împlinit începând cu anul 1993, în mănăstirea de metanie diverse ascultări (bucătar, trapezar, brutar, paraclisier, cântăreț la strană), până în anul 2007. În toate responsabilitățile încredințate a dovedit pricepere, dăruire, supunere și dragoste pentru slujirea lui Hristos. Slujitor atent, evlavios, bun cântăreț și monah smerit, părintele Arsenie a fost apreciat nu doar de frații călugări, de preoți și studenții teologi, ci și de mulți credincioși, pelerini în această mănăstire de pe Valea Teleajenului.
Fire sensibilă, părintele Arsenie a lucrat mult încercând să-și exprime credința prin cântarea bisericească, înregistrând multe casete și CD-uri, unele împreună cu părinții români de la Athos, altele în România, alături de corul Tronos al Patriarhiei Române și de părinții Mănăstirii Crasna.
A conlucrat armonios cu părinții din mănăstirea sa de metanie și cu numeroși monahi chemați la ascultări înalte în Biserică, cărora le-a fost ucenic apropiat și alături de care a mers, întotdeauna, pe drumul vieții monahale.
Fiind un monah cu așezare lăuntrică exemplară și înzestrat de Dumnezeu cu voce melodioasă, în toamna anului 2007 a fost transferat ca diacon slujitor la Catedrala Patriarhală din București. Pe lângă această ascultare a fost și inspector la Fabrica de lumânări Făclia Sfinților Români a Arhiepiscopiei Bucureștilor, de la Mănăstirea Popești-Leordeni.
În luna octombrie 2009 a plecat în Franța, cu ascultarea la Reședința Mitropolitană de la Limours, lângă Paris, unde slujea adeseori la Catedrala Mitropolitană sau la unele parohii și mănăstiri cu prilejul sfințirilor, hramurilor și slujbelor misionare.
În perioada șederii în Franța, a urmat cursuri la Institutul Teologic Ortodox Saint Serge din Paris.
Apreciind frumoasa și statornica sa slujire, Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul românilor ortodocși din Europa Occidentală și Meridională, l-a hirotesit arhidiacon în luna aprilie 2011.
În ultimii ani ai vieții a purtat cu multă credință și demnitate o suferință grea, care l-a forțat de multe ori să rămână internat în spital, sub atenta îngrijire a medicilor francezi și cu purtarea de grijă părintească deosebită a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif.
Fiind departe de țară, cu puțin înainte de moarte, Părintele Arsenie a dorit să-și revadă, pentru ultima oară, părinții și frații, care l-au vizitat la Paris.
La puțin timp după reîntâlnirea cu ei a trecut la cele veșnice, în ziua de 27 iulie 2012, la Paris, în spitalul Saint Petriere.
Dorința sa a fost să se reîntoarcă la Mănăstirea Crasna, locul trăirilor sale duhovnicești din ultimii 20 de ani. Trupul lui trecut prin suferință a fost adus în Mănăstirea Crasna unde a depus făgăduințele monahale, pentru a se odihni întru nădejdea Învierii și a vieții veșnice.
În aceste momente de tristețe prin care trece obștea Mănăstirii Crasna, familia îndoliată și cei prezenți la înmormântare, ne amintim de cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care ne întărește speranța zicând: Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi (Ioan 11, 25). Credința în viața veșnică este o certitudine pentru noi, mai ales în aceste zile ale Postului Adormirii Maicii Domnului, care mijlocește neîncetat în fața Tronului Dumnezeirii pentru mântuirea sufletelor noastre.
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel înviat din morți, să așeze sufletul bun al părintelui Arsenie împreună cu drepții, unde nu este durere, nici întristare nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Veșnica lui pomenire din neam în neam !
†DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
