Credincioșii din Craiova îl serbează astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul orașului și al Catedralei mitropolitane, după cum informează „Ziarul Lumina”. În decursul timpului, personalitatea Sfântului Mare Mucenic s-a imprimat ca un blazon în viața spirituală a urbei, constituindu-se în mod evident ca reper incontestabil pentru oltenii de ieri și de astăzi.
Dacă ar fi să alegem în calendarul nostru bisericesc o zi care să definească, în cel mai evident mod cu putință, identitatea spirituală a binecredincioșilor creștini din pământul Olteniei, aceasta ar fi cu siguranță sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Personalitatea sa a brăzdat timpul, păstrând statornic unitatea de credință, identitate și cultură aici, în pământul ‘vechilor cazanii’. Astăzi, la ceas de prăznuire, mii de olteni trec pragul Catedralei mitropolitane din Craiova pentru a aduce prinos de rugăciune celui care a purtat credința ca pe o flamură în negura întunecatelor persecuții. Îmbrăcat în haină ostășească, Sfântul Dimitrie se arată ca exemplu permanent de statornicie și perseverență în apărarea adevărului Scripturii. Chipul său, zugrăvit pe frontonul sfântului lăcaș de închinare, veghează părintește asupra celor care cu credință și cu dragoste vin să se închine în Biserica lui Hristos.
Moștenirea Sfântului Dimitrie peste veacuri, la olteni
Prin poziția socială de care a dispus în perioada viețuirii sale pământești, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a fost socotit de istorici cu posibilitatea de a ajunge chiar printre primele zece personalități din conducerea Imperiului Roman. Iubirea de Hristos a fost însă mult mai puternică și, renunțând la toate acestea, el L-a slujit pe Dumnezeu până la sacrificiu. Exemplul său a adus convertirea unei mase imense de oameni. Martirizarea sa a fortificat temelia Sfintei Biserici în timpul persecuțiilor lui Nero și Dioclețian.
Mort pentru cei necredincioși, Sfântul Dimitrie a rămas permanent viu în viața Bisericii pe care nu a încetat să o slujească. În jurul locului său de jertfă se adunau deseori numeroși cetățeni romani și chiar oameni din jurul imperiului pentru a-l cinsti. În timpul marilor prigoane, cei apăsați au găsit la moaștele sale întărire. De la Tesalonic, mii de pelerini din toată Europa duceau cu dânșii diverse suveniruri pe care mai apoi le așezau la loc de cinste în orașele lor. Toate aceste lucruri s-au constituit ca o punte peste veacuri, ca un liant istoric și spiritual care a traversat timpul până în zilele noastre. În acest sens, marele om politic și de cultură Gheorghe Brătianu vorbește despre urmașii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, ca mesageri ai tradițiilor legate de cultul acestuia pe teritoriul țării noastre, la nord de Dunăre. Fără îndoială că din rândul lor s-au desprins și ctitorii Catedralei mitropolitane din Craiova. În acest sens stau drept dovadă câteva amforidioane din secolele VIII-X, pe care le-a identificat foarte bine marele istoric și preot Dumitru Bălașa.
După lupta de la Rovine (octombrie 1395), care a avut loc foarte aproape de orașul Craiova, Mircea cel Bătrân a hotărât să ridice o biserică din lemn, la temelia căreia să așeze toate oasele martirilor care s-au jertfit pentru apărarea credinței strămoșești. Astfel a luat ființă biserica Mănăstirii Jitianu, căreia i s-a dat ca hram ‘Sfântul Dumitru’. Trebuie știut că vechea Bănie s-a construit în jurul a trei importante centre spirituale, toate puse sub oblăduirea sfântului mucenic: vechea Biserică ‘Sfântul Ioan Sebastian’, actuala Catedrală mitropolitană și biserica Mănăstirii Jitianu.
Catedrala Sfântului Mare Mucenic Dimitrie
Între aceste trei lăcașuri de închinare, Catedrala Sfântului Dimitrie s-a evidențiat ca element-cheie în dezvoltarea și fixarea Ortodoxiei oltenești, fiind cel mai vechi lăcaș de închinare din Craiova. Săpăturile arheologice executate în 1888 au scos la lumină dovezi care demonstrează că ‘biserica veche ‘Sfântul Dumitru’ din orașul Craiova aparține secolelor VIII-IX’. Poziția strategică pe care a fost așezată și ținuta ei grandioasă fac din ea un adevărat turn de apărare a orașului. Păstrarea și perpetuarea stilului bizantin al secolelor X-XV de către boierii craiovești și ulterior de voievodul Matei Basarab l-au determinat pe istoricul P. Constantinescu Iași să atribuie ctitoria acestei biserici domnitorului Mircea cel Bătrân, legând-o și de marea victorie împotriva otomanilor de la Rovine.
