La împlinirea a 20 de ani de existență, biserica din Salina Târgu Ocna, ridicată de mineri ca să le fie scară către cer, a devenit un loc de pelerinaj de care se bucură toți cei care ajung aici, fie ca simpli turiști, fie pentru tratamentul din sanatoriu. În inima Moldovei, pe pitoreasca vale a Trotușului, se găsește un mic oraș scufundat în adâncurile pământului. Mina Trotuș, din Târgu Ocna, nu este cunoscută doar pentru rezervele sale impresionante de sare, pentru labirinturile șerpuitoare de mii de metri, săpate de mâna omului în sute și sute de ani, pentru stațiunea de tratament și ștrandul cu apă sărată. În această salină, la o adâncime de 240 de metri, într-un imens perete de sare, se află o biserică ortodoxă unică în Europa. Biserica, ce poartă hramul Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerilor, este unul dintre puținele lăcașuri de cult din țara noastră construit în saline și singurul din Europa realizat aproape integral din sare și amplasat la o asemenea adâncime.
Două decenii de existență
La începutul acestei luni, pe 4 decembrie, în ziua de prăznuire a hramului, biserica de sare din Târgu Ocna a marcat și împlinirea a două decenii de existență. „Biserica, situată la 240 de metri față de suprafață, a fost ridicată în aprilie-decembrie 1992, la inițiativa minerilor, fiind concepută și proiectată de personalul salinei. Aproape tot ceea ce se poate vedea, stranele, iconostasele, masa din altar, abajurii, scaunul arhieresc și alte obiecte de cult, a fost făcut din sare, de către oamenii care lucrează în mină. Inclusiv picturile realizate în bolnițele sculptate în pereții din sare. Singura noutate este catapeteasma din lemn, veche, însă foarte bine conservată, care a fost adusă aici de arhimandritul Epifanie Bulancea, duhovnicul maicilor de la Mănăstirea „Măgura Ocnei”, cel care a avut în grijă această biserică până în 1997″, spune preotul Vasile Panțîru, de la Parohia „Buna Vestire” din Târgu Ocna.
„Dacă, de la Hristos încoace, creștinii au fost socotiți „sarea pământului”, aceasta înseamnă că ei sunt esențiali pentru lume. Iar dacă de sare nu ne putem lipsi, căci fără ea totul devine insipid și inconsumabil, tot așa și lumea fără creștini ar deveni o „sahană” aridă și lipsită de viață. Preoții și credincioșii noștri din Târgu-Ocna au sentimentul că ei sunt „sarea”, adică elementul care ține echilibrul orașului lor, și au arătat acest lucru prin faptul că, în inima sării din munții aceștia, au săpat un lăcaș de închinare în numele Sfintei Mari Mucenițe Varvara, mireasa lui Hristos și ocrotitoarea tuturor minerilor care se ostenesc în galeriile pământului pentru a scoate bogățiile necesare vieții oamenilor. La împlinirea celor 20 de ani de existență a acestui sfânt lăcaș, ne amintim de cei care au ctitorisit această poartă a cerului și binecuvântăm curgerea vremii pentru toți cei care se roagă și se ostenesc în acest loc binecuvântat”, a fost mesajul transmis de Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, cu ocazia hramului bisericii din salină.
Ziua Sfintei Mucenițe Varvara este pentru mineri una de sărbătoare și de pomenire o ortacilor dispăruți.
Tradiția sărbătoririi Sfintei Varvara a fost adusă, acum mai bine de 100 de ani, de muncitorii mineri din Silezia, angajați la Exploatarea Minieră de la Lupeni. De atunci, în fiecare an, minerii omagiază această zi prin comemorarea ortacilor dispăruți în nefericitele accidente care au întunecat istoria mineritului din Valea Jiului și se roagă pentru protejarea celor care, zi de zi, își riscă viața intrând în măruntaiele pământului.
Istoria consemnează că Sfânta Mare Muceniță Varvara s-a născut în vremea împăratului Maximian (284-305), într-o cetate din răsăritul Imperiului Bizantin.
Legendele populare spun că sfânta, devenită creștină și fugind de tatăl ei, mare închinător și iubitor de idoli, s-a refugiat la ortacii care lucrau într-o mină de argint. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 10 dec. 2012, semnat de Bogdan Cronț)
