Catedrala mitropolitană Sfântul Spiridon – Nou, Paraclis Patriarhal, și-a sărbătorit, astăzi, 12 decembrie 2012, hramul. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a rostit un cuvânt de învățătură în care a elogiat personalitatea Sfântului Spiridon: „Sfântul Ierarh Spiridon era un om smerit și în același timp un luptător. A apărat credința creștină într-o lume păgână și a fost un om râvnitor. În timpul său a făcut minuni și a ajutat pe săraci. El este vindecător, ajutător și are o grijă deosebită și merge spre oamenii care îi cer ajutorul lui. A trecut la Domnul la vârsta de 78 de ani, în data de 12 decembrie, iar moaștele lui se află în insula Corfu din Grecia unde se arată o deosebită evlavie față de Sfântul Spiridon”.
Părintele Patriarh a vorbit, de asemenea, despre minunea săvârșită de Sfântul Ierarh Spiridon când, după rostirea unei rugăciuni, cărămida pe care o ține în mână s-a desfăcut în elementele componente, arătând prin aceasta, atât cât se poate oamenilor, Taina Preasfintei Treimi.
„Sfântul Ierarh Spiridon s-a arătat un mare apărător al dreptei credințe prin faptul că deși nu era învățat din punct de vedere al studiilor totuși avea o putere mare a credinței și o lumină a Duhului Sfânt încât a înfruntat pe retorii, filozofii arieni care spuneau că Iisus este o creatură, o făptură a lui Dumnezeu, că nu este Dumnezeu de aceiași Ființă cu Tatăl, ci este un om îndumnezeit. Sfântul Ierarh Spiridon voind să arate că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt Dumnezeu Adevărat, fiecare și Nedespărțite aceste Trei Persoane, a făcut în fața tuturor o minune cu ajutorul harului Dumnezeiesc și anume: a luat o cărămidă și a ținut-o în mână și după ce a rostit o rugăciune a ieșit foc din cărămidă, a căzut apă și el a rămas cu lutul în mână, arătând prin aceasta că deși una singură, cărămida era compusă din trei elemente distincte, dar nedespărțite. Sfântul Ierarh Spiridon apare în iconografia ortodoxă tocmai având în mâna dreaptă cărămida din care iese foc și curge apă, arătând prin aceasta, într-un fel, Taina Preasfintei Treimi care este, bineînțeles, mai presus de înțelegerea minții omenești”.
Preafericirea Sa a mai arătat că Sfântul Spiridon este ocrotitorul mai multor așezăminte medicale, dar și al mai multor biserici dintre care două se află în București: „Sfântul Ierarh Spiridon este cunoscut și cinstit ca ocrotitor al multor așezăminte medicale. Un astfel de exemplu vedem la Iași unde spitalul mare, numit Spiridonia, are o biserică. Mai întâi a fost făcută biserica și apoi spitalul. De asemenea, Sfântul Spiridon este ocrotitor al unor asociații filantropice ortodoxe în care sunt ajutați bolnavii, săracii. Și la București există amintirea, unui așezământ de ajutorare pus sub ocrotirea Sfântului Ierarh Spiridon. Totodată, în București se află două biserici cunoscute care poartă hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Sfântul Spiridon – Vechi este o biserică mai modestă care era metoc al Patriarhiei de Antiohia când patriarhii Antiohiei, aflați sub stăpânire otomană, veneau în București și stăteau la metocul lor. Ea a fost demolată în timpul regimului comunist, dar a fost refăcută din temelii și sfințită în timpul păstoririi vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist. La sfințirea ei a participat și Patriarhul Antiohiei care a trecut la Domnul recent, Ignatie al IV-lea Hazim. Deci, Biserica Sfântul Spiridon – Vechi este foarte cunoscută aici și Biserica Sfântul Spiridon – Nou. Ambele biserici au un fragment din moaștele Sfântului Spiridon”.
Totodată, Patriarhul României a subliniat legătura dintre Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Ierarh Spiridon în contextul perioadei de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului în care ne aflăm: „Sărbătorirea Sfântului Ierarh Spiridon în data de 12 decembrie are o semnificație deosebită pentru lucrarea filantropică a Bisericii în prezent, pentru că împreună cu Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Spiridon, în această perioadă de pregătire pentru serbarea Nașterii Domnului, este un sfânt milostiv. Sfântul Nicolae este prăznuit în data de 6 decembrie, iar Sfântul Spiridon în data de 12, la 6 zile unul după altul. Ambii ne învață să fim milostivi, să ajutăm pe cei săraci, să arătăm iubirea lui Hristos binemilostivă și smerită, folosind Hristos mâinile noastre pentru a ajuta pe cei săraci, bolnavi și suferinzi, a mângâia pe cei întristați. Deci, în această perioadă când clima se răcește, când oamenii au nevoie de mai multă încurajare, cei doi sfinți Nicolae și Spiridon sunt un fel de înaintemergători ai lui Moș Crăciun care înseamnă personificarea iubirii milostive a lui Dumnezeu Tatăl Care atât de mult a iubit lumea încât a trimis în lume pe Unicul Său Fiu, pe Domnul nostru Iisus Hristos ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică, după cum ne spune Sfântul Evanghelist Ioan”.
Catedrala „Sfântul Spiridon-Nou” s-a aflat în ultimii ani într-un amplu proces de restaurare. Totodată, s-au făcut lucrări și la Casa „Spiridonia” și Casa „Trimitunda”, aflate în apropierea lăcașului de cult. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit cu acest prilej celor care au spijinit toate aceste lucrări Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” și diplome de onoare.
Ca în fiecare an, credincioșii din Capitală au venit în număr mare pentru a participa la slujbă și pentru a se închina la un fragment din moaștele Sfântului Spiridon. Racla a fost așezată încă din ajunul sărbătorii în apropierea lăcașului de cult, într-un baldachin special amenajat.
Catedrala mitropolitană „Sfântul Spiridon-Nou” îl mai are ocrotitor și pe Sfântul Visarion, Episcopul Larisei, pomenit în Biserica Ortodoxă la 15 septembrie.
Actuala biserică a fost construită în perioada 1852-1858, pe locul unei biserici mai vechi (ridicată în 1767), fiind sfințită la 8 noiembrie 1860. În interior există coloane de marmură, vitralii colorate artistic, cu scene biblice și sfinți, executate la Viena. Pictura în ulei este realizată cu influențe ale Renașterii de ilustrul Gheorghe Tattarescu, în anul 1862. Catedrala și-a recâștigat strălucirea de altădată în urma lucrărilor ample de restaurare care s-au făcut în ultimii ani, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
