În Aula Magna Teoctist Patriarhul din Palatul Patriarhiei a avut loc în această seară, 17 decembrie 2012, începând cu orele 18:00, concertul tradițional de colinde RĂSĂRITUL CEL DE SUS al Patriarhiei Române, organizat de Centrul de Presă BASILICA.
Concertul s-a desfășurat în prezența Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, a Înaltpreasfințitului Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfințitului Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfințitului Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar Patriarhal, Preasfințitului Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfințitului Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a membrilor Permanențelor Consiliului Național Bisericesc și ai Arhiepiscopiei Bucureștilor, a părinților protopopi din Capitală și județul Ilfov, a profesorilor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București, și a peste 900 de spectatori, înaintea cărora au interpretat colinde circa 180 de colindători, după cum urmează:
I. Corala „NICOLAE LUNGU” a Catedralei Patriarhale
Dirijori:
Pr. Lect. Dr. Stelian Ionașcu
Diac. Siluan Eloi
Diac. Constantin Răzvan Ștefan
Luminița Guțanu
1. Purpuriu de colinde (florilegiu):
†¢ Nouă azi ne-a răsărit – Dumitru Georgescu Kiriac
†¢ Pe plai înfloritu’ – Sabin Drăgoi
†¢ Bună dimineața – Timotei Popovici
†¢ Steaua sus răsare – Ioan D. Chirescu
†¢ Colindă de păcurar – Ilarion Cocisiu
†¢ Legănelul lui Iisus – Valentin Teodorian
2. După datini colindăm – Alexandru Pașcanu
3. Junii buni colindători – Sabin Pautza
4. Ici în ceastor curți – Vinicius Grefiens
5. Shchedryk – Mykola Leontovych (cântec tradițional ucrainean)
6. Noi umblăm și colindăm – Mihail Bârca
II. Grupul psaltic „TRONOS” al Catedralei Patriarhale
Dirijor: Diac. protopsalt Mihail Bucă
1. Trei crai de la Răsărit – variantă populară
2. Colo’ sus pe lângă lună – colind popular
3. Cerul și-a deschis soborul
4. În noaptea sfântă de Crăciun
5. La tătă casa-i lumină – colind popular (solist: George Popa)
6. Colindăm colind
III. Corul de copii și tineret „SYMBOL” al Patriarhiei Române
Dirijori:
Arhidiacon Jean Lupu
Luminița Guțanu
1. Troparul Nașterii Domnului – armonizat de Paul Constantinescu
2. Am plecat să colindăm – Gheorghe Cucu
3. Trei păstori – Timotei Popovici
4. Pe cărarea șerpuită – Gheorghe Carp
5. Vecernii (Concert de Crăciun) – Pr. Ion Runcu (solistă: Corina Gatu)
6. Cântec de stea, la Betleem – Pr. Constantin Drăgușin
7. Noël – Chales Adolphe Adam (solistă: Andreea Diana Blidariu)
8. Steaua sus răsare – armonizare de Ioan D. Chirescu
IV. Corul „DIMTTRIE SUCEVEANU” al Protoieriei II Capitală
Dirijor: Pr. Alexandru-Marius Dumitrescu
1. Sara-i bun’a lui Crăciun – armonizat de Pr. Nicu Moldoveanu
2. Praznic luminos – Timotei Popovici
3. Moș Crăciun – de Ioan Borgovan (versuri de Octavian Goga, aranjat pentru cor bărbătesc de Pr. Constantin Drăgușin)
4. Lerui mărului – de Gheorghe Danga
5. Linu-i lin – de Tiberiu Brediceanu și Ioan D. Chirescu (solist: Pr. Florian Paraschiv)
6. Sus boieri, nu mai dormiți – Timotei Popovici
7. Plugușorul – Maxim Vasiliu
La finalul concertului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de binecuvântare intitulat Colindele de Crăciun – izvor de lumină și bucurie, pe care îl redăm în continuare:
„Biserica a instituit un post de șase săptămâni, în care ne aflăm acum, ca pregătire pentru Sărbătoarea Nașterii Domnului sau Crăciunului, pentru a avea în sufletele noastre spațiu și timp pentru primirea Celui care este mai presus de spațiu și timp, Iisus Hristos Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni. Slujbele liturgice și textele biblice care se citesc în această perioadă vorbesc despre pregătirea omenirii, prin strămoșii, profeții și drepții Vechiului Testament, ca să primească pe Fiul lui Dumnezeu „Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut Om„, cum se spune în Crezul Bisericii noastre ortodoxe.
Bogăția teologică și spirituală a textelor liturgice din Postul Crăciunului și din ziua Sărbătorii Crăciunului vine din Sfintele Scripturi și din scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii care au meditat îndelung și profund la taina iubirii lui Dumnezeu pentru oameni arătată nouă prin Întruparea și Nașterea Fiului Său Cel ce S-a făcut Om din iubire pentru oameni, S-a smerit pe Sine, ca să ne înalțe pe noi la viața și slava veșnică.
Inspirate din această bogăție a cântărilor liturgice bisericești, colindele sunt expresia cea mai vie a culturii teologice și duhovnicești populare a românului creștin ortodox. Ele sunt un memorial și o prelungire a Liturghiei și a slujbelor de Crăciun auzite în biserică. Ele sunt ecou și rodire a slujbei și sfințeniei Bisericii în sate și orașe, în casele creștinilor, întrucât inimile credincioșilor au devenit biserică, peșteră din Betleem transformată în sălaș primitor pentru cer, casă de oaspeți în care Pruncul este preamărit de magi înțelepți!
Colindele se cântă în cor, împreună, în stare de comuniune pentru că persoanele care le cântă, copiii, tinerii sau vârstnicii reprezintă cetele de îngeri care au cântat la Nașterea Mântuitorului Hristos în Betleem: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14). Colindele se cântă în cor, în comuniune, și pentru că ele reprezintă credința Bisericii, iar Biserica este adunarea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi.
Dar colindele se cântă în cor nu numai împreună cu oamenii din vremea noastră, ci și în cor cu strămoșii, cu generațiile trecute.
„Astăzi cu strămoșii cânt în cor colindul sfânt și bun,
Tot moș era și-n vremea lor bătrânul Moș Crăciun„.
Cu alte cuvinte, colindele sunt deodată eveniment contemporan, nou, dar și tradiție veche.
Colindele sunt statornicie și prospețime. Ele reprezintă legătura vie a credinței Bisericii și a iubirii ei față de Hristos-Domnul, ca răspuns al oamenilor la iubirea lui Dumnezeu Cel veșnic Care S-a făcut Om.
În colinde se arată familiaritatea oamenilor cu Dumnezeu – Copilul, cu Pruncul Iisus, Cel ce este „mititel înfășățel în scutec de bumbăcel„. Apropierea maximă a lui Dumnezeu de oameni, prin Întruparea Fiului veșnic, îi face pe aceștia să se apropie de Dumnezeu. În colinde se cântă taina lui Dumnezeu Care coboară din ceruri și vine pe pământ, Se naște din Fecioară într-o peșteră, pentru că Dumnezeu dorește să sfințească și să mântuiască lumea (umanitatea și natura) din interiorul ei, cu acordul libertății ei. Fiul lui Dumnezeu Se face Fiul Omului, Se sălășluiește între oameni. El vine la noi, pe pământ, în casa și sufletul nostru, pentru ca noi să putem intra în casa cea cu multe locașuri a Tatălui din ceruri, așa după cum ne spune Mântuitorul când zice „în casa Tatălui Meu multe locașuri sunt” (Ioan 14, 2).
Colindele au darul de a revigora în Biserica lui Hristos conștiința misionară, întrucât misiunea de a vesti iubirea lui Dumnezeu prin cuvânt și faptă este o vocație a tuturor creștinilor.
Ca și odinioară, Hristos vine astăzi la noi în multe forme, ca un colindător sau ca un pelerin necunoscut, prin chipurile smerite ale oamenilor fără adăpost, ale copiilor și bătrânilor abandonați, ale săracilor și bolnavilor, ale oamenilor singuri și întristați, flămânzi și neajutorați.
De aceea, mai ales acum, când în jurul nostru este multă suferință și sărăcie, singurătate și neajutorare, să aducem, prin cuvânt și faptă, ajutor și bucurie, încurajare și speranță, așa cum ne învață Sfânta Evanghelie și Sfânta Biserică.
În această perioadă a Sărbătorii Nașterii Domnului auzim colinde multe și frumoase despre Moș Crăciun, deși, mai nou apare în societate și un fel de Moș Crăciun secularizat și comercial, simbol al consumismului și al materialismului individualist. Totuși, adevăratul înțeles al lui Moș Crăciun se află în iubirea părintească a lui Dumnezeu-Tatăl, iubire care se arată în lume prin nașterea Fiului Său Celui veșnic, Mântuitorul lumii. „Moș Crăciun e Tatăl vostru și e Dumnezeul nostru„, ne spune un vechi colind din tradiția străbună românească (colindul Sfântului Andrei).
Moș Crăciun vine dintr-o țară îndepărtată – de obicei se spune că vine din Nord, de acolo unde este frig și întuneric mai mult, adică în mod simbolic el vine de acolo unde e transcendență și mister, inaccesibilitate și nepătrundere a înțelesurilor.
Însă Moș Crăciun străbate întunericul și frigul într-un mod minunat și aduce lumină și căldură interioară în suflete, prin iubirea sa milostivă, smerită și darnică.
Prin aceasta, Moș Crăciun ne mai arată că iubirea lui Dumnezeu-Tatăl este mai tare decât întunericul păcatului și decât răceala sau frigul înstrăinării omului de Dumnezeu și al înstrăinării oamenilor unii față de alții.
Moș Crăciun cel bun este iubirea lui Dumnezeu – Tatăl Cel Bun, „Părintele luminilor”, de la Care vine „toată darea cea bună și tot darul„(cf. Iacov 1, 17), Cel Care ne-a dăruit pe Fiul Său ca Mântuitor (cf. Ioan 3, 16).
Astfel, Moș Crăciun, care personifică iubirea Tatălui ceresc, ne îndeamnă să fim buni, să răspundem la bunătatea lui Dumnezeu cu bunătatea noastră față de El și față de semeni, să răspundem prin rugăciune de mulțumire și prin fapte bune, prin daruri ale recunoștinței față de Dumnezeu și prin daruri ale iubirii noastre față de copii, dar și față de săraci și străini, bolnavi și bătrâni, orfani și călători.
Felicităm pe organizatorii concertului de colinde al Patriarhiei Române, intitulat Răsăritul cel de Sus, pe toți colindătorii și participanții la acest eveniment devenit deja tradiție, dorindu-le tuturor Sărbători fericite cu sănătate și bucurie!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”
Toți colindătorii au primit la final daruri din partea Patriarhului României.
